SINDICATUL  CADRELOR  MILITARE  DISPONIBILIZATE 

( S.C.M.D. )

FILIALA  REȘITA

 

 

Dedic  aceste  rânduri  prietenilor  și  colegilor  mei  care  au  înțeles

că,  în  trecerea  noastră  zbuciumată  prin  această  lume,

principala  calitate  a  omului  este  să  fie  OM

 

 

 

 

La  care au trecut, cu bune și cu rele, cu colegi și cu prieteni care au fost și care mai sunt încă, nu îmi propun acum și nici nu am pretenția de a fi autorul unei monografii (poate vom face asta odată împreună) dar încerc să fac „o trecere în revistă”, fără caracter exhaustiv și cât mai sintetică,  care să ne amintească de principalele evenimente ce ne-au marcat trecerea prin cei zece ani de viață petrecuți împreună, în calitate de membrii ai FILIALEI REȘIȚA a S.C.M.D.

Așadar...  să rememorăm cum s-a scurs un deceniu de luptă sindicală, de speranțe, de provocări, de împliniri, de iluzii și deziluzii.

La data 18 august 2009, prin hotărârea definitivă şi irevocabilă nr.83 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, pronunțată în dosarul nr.26479/299/2009, S.C.M.D. a dobândit personalitate juridică, începându-şi existenţa ca unic sindicat pe ramură, conform legii, al militarilor în rezervă şi în retragere din toate structurile sistemului naţional de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Inițial, ca viziune de organizare în teritoriu, S.C.M.D. şi-a întemeiat constituirea de filiale pe centre de garnizoană şi nu pe judeţe sau pe orașe, în aceste condiții fiind înființată în jud.Caraș-Severin, în anul 2010, FILIALA CARANSEBEȘ, în prezența unui numeros auditoriu și a conducerii S.C.M.D., cadre militare în rezervă și în retragere din județul Caraș-Severin, ședința fiind prezidată, într-o sală arhiplină, de d-l președinte al S.C.M.D., col.(rz.) dr. Mircea DOGARU, la sediul Căminului Garnizoanei Caransebeș. 

În Filiala Caransebeș s-au înscris sute de pensionari militari din întreg județul, cu deosebire din municipiile Caransebeș și Reșița, efervescența momentului fiind fenomenală prin atmosfera care domnea în sală, coeziunea și speranța tuturor participanților într-o organizație sindicală fiind catalizată de prezența și discursul istoric al președintelui S.C.M.D., în alocuțiunea sa fiind punctate împrejurările sociale care au condus la necesitatea înființării Sindicatului care avea ca scop principal apărarea valorilor naționale, a onoarei și drepturilor cadrelor militare în rezervă și în retragere.  

Am avut cinstea și onoarea să fac parte din primul B.O. al Filialei Caransebeș a S.C.M.D, ales cu acea ocazie, în calitate de vicepreședinte, alături și sub îndrumarea președintelui de filială, domnul lt.col.(rz.) Marius FRĂȚILĂ, un om de excepție care s-a implicat și a organizat personal întrunirea, toți membrii de sindicat contribuind în acei ani, sub deviza „Onoare și Patrie, vae victis”, la organizarea și desfășurarea unor activități diverse care implicau realizarea dezideratelor prin lupta sindicală.

Fiorul acelor momente (eram și mai „tineri pensionari”) nu-l voi uita niciodată pentru că, în apărarea și revendicarea drepturilor legale, ciuntite sau anulate de o conducere a țării care, comportându-se în mod discreționar, a acaparat puterea în folos personal, uitând de armată și de popor. Toți credeam, cu abnegație, renunțând la confortul personal, la traiul tihnit al pensionarului, că numai unirea face puterea, după cum spunea cu vorbe de duh Henry Ford: „A fi împreună este un început, a rămâne împreună este un progres, a lucra împreună este un succes”. Din păcate, cu trecerea timpului și după rezolvarea problemelor mercantile privind exclusiv drepturile de pensie, unii dintre colegii noștri au uitat sau poate că nici nu au cunoscut vorbele lui H. Ford. Personal am rămas și voi rămâne cu părerea și convingerea că este un succes a fi în continuare împreună.

Devotamentul nostru, atitudinea de profund atașament față de un țel, de o cauză cu reverberații sociale, dincolo de drepturile pentru care ne-am implicat sub un stindard sindical, a fost cel care ne-a mobilizat și ne-a ținut trează dorința de a înfăptui un deziderat izvorât din spiritul de dreptate.

Îmi amintesc, cu plăcere și nostalgie de anul 2010, de desele deplasări pe care le-am făcut cu autoturisme proprii de la Reșița la Caransebeș, când zeci de membrii de sindicat din Reșița ne întâlneam cu colegii din Caransebeș la ședințele organizate la o sală a Liceului „Traian Doda” (Liceul teoretic nr.1) din Caransebeș, când dezbăteam cu aprindere dar și cu argumente (era o atmosferă cam ca în C.F.S.N. -ul anilor `90), mai toți participanții, temele supuse discuțiilor și nici nu luam în seama trecerea inexorabilă a timpului („O tempora, o mores!”- Cicero). După trecerea unui deceniu o parte dintre cei mai combativi membri de sindicat au plecat la „Garnizoana din Ceruri” iar alții, încă vii, au abandonat lupta din cauze și interese diverse.

Erau vremurile în care niște neaveniți cârmuitori ai țării ne-au înjumătățit pensiile prin abuz și legi strâmbe, erau vremurile anilor 2010-2012, în care, având un prim sediu secundar al Filialei Caransebeș și apoi al Filialei Reșița, total improvizat, într-o cameră obscură dintr-o clădire aflată în zona gării CFR Reșița Sud, pusă gratuit la dispoziție de un sufletist membru de sindicat unde ne înghesuiam, la propriu, membrii B.O. și mai câteva persoane, și unde viitorii noștri colegi făceau coadă ca să se înscrie în sindicat (atunci trăiam o simplă și adevărată viață sindicală într-o cameră mică... dar eram mulți). Acum suntem mai puțini într-un sediu mai mare, mai dotat și mai curat. Romantismul tavernei vs...

Pentru o mai bună mobilizare și coordonare a activităților sindicale la nivel național, avându-se în vedere că primele filiale au cuprins un număr foarte mare de membrii care domiciliau în localități diferite iar convocarea acestora, la ședințe și acțiuni, se desfășura dificil, s-a convenit, şi toţi noii membri au aderat la această idee, că „filialele pe localităţi ale SCMD vor constitui structuri mai largi, conform statutului, după ce această regretabilă trădare a factorului politic se va produce, pentru ca, pe de o parte, din nici un colegiu electoral să nu lipsească o filiala SCMD, iar pe de alta, prin reorganizarea sa (fapt ce va impune întoarcerea la Judecătorie şi precizări statutare în viitor), SCMD să păstreze imaginea unităţii statului român şi a naţiunii, în pofida vrerii factorului politic” (extras din Mesajul transmis la împlinirea a 10 ani de la înființarea S.C.M.D.).

În aceste condiții, fără a cunoaște frământările și obiectivele conducerii S.C.M.D., în luna martie 2011 am fost contactat telefonic de d-l președinte Mircea DOGARU care mi-a comunicat hotărârea B.O. Central de a înființa o filială și în mun. Reșița și mi-a propus să mă ocup de mobilizarea rezerviștilor pentru a participa la organizarea ședinței de înființare a filialei, ocazie cu care urma să se desfășoare alegerea prin vot a membrilor Biroului Operativ.

Personal am fost reticent la această propunere și i-am spus reținerea pe care o aveam pentru că nu mă consideram un bun organizator dar mai ales pentru că aveam sentimentul că legăturile camaraderești, deja stabilite în prima formă de organizare sindicală, vor fi frânte (viitorul mi-a confirmat, cel puțin în parte, această teamă) dar am acceptat, cu respectul pe care îl aveam pentru președintele și istoricul Mircea DOGARU, să mă implic cu ezitare, precum Creangă luat cu arcanul la oaste.

Și așa a început odiseea...

Ședința de înființare a FILIALEI REȘIȚA a S.C.M.D. a avut loc în data de 29 martie 2011 și s-a desfășurat într-o sală din cadrul Casei de Cultură a Sindicatelor din Reșița, ședința fiind prezidată de domnul președinte al S.C.M.D., col.(rz.) dr. Mircea DOGARU, însoțit de domnul col.(rz.) Adrian ȘTEFAN, responsabil cu evidența membrilor S.C.M.D., la masa prezidiului aflându-se, ca membru și respectabil invitat, regretatul președinte de onoare al Filialei Reșița a S.C.M.D., domnul general de brigadă Adrian MARINESCU și subsemnatul, în calitate de organizator al întrunirii.

În alocuțiunea sa, domnul general Marinescu, printre altele, a prezentat în mod succint câteva crâmpeie din activitatea pe care a desfășurat-o în calitate de director al Întreprinderii Mecanice Reșița („Fabrica de tunuri”), printre altele punctând faptul că prin exportul a mii de tunuri produse la Reșița s-a adus un important aport de capital, în valută, până în anul 1989 pentru România. Domnul președinte Dogaru a completat expozeul cu o amară ironie și a conchis că: „dumneavoastră, domnul general, ați fabricat și exportat mii de tunuri iar conducătorii de azi dau mii de tunuri!”

Primul Birou Operativ al Filialei Reșița a S.C.M.D. a fost ales cu respectarea procedurilor prevăzute de Statutul și R.O.F.-ul  S.C.M.D.-ului, în componența înscrisă în procesul-verbal de înființare nr.001 din 29 martie 2011:

-          Președinte – col.(rz.) Marin BUȚIU;

-          Vicepreședinte – col.(rz.) Toader LACHE;

-          Vicepreședinte – col.(rz.) Constantin MUTICĂ;

-          Vicepreședinte – col.(rz.) Marius DAVID;

-          Vicepreședinte – col.(rz.) Gheorghe TATOMIR;

-          Vicepreședinte – col.(rz.) George GROZĂVESCU;

-          Secretar – col.(rz.) Meoara FRONEK.

Întrucât domnul general Adrian MARINESCU nu a dorit să candideze la nicio funcție din cauza unor motive personale de sănătate și vârstă, l-am rugat și i-am propus, lucru cu care a fost de acord, să accepte ca să fie președintele nostru de onoare.

Cu primul sediu de fapt în camera obscură din Gara Reșița Sud, cu vechi și noi membrii, cu legitimații, cu ștampilă și cu un blog al Filialei Reșița, am început, cu sârg, activitatea sindicală, în ideea că strădania noastră nu va fi zadarnică.

Între toamna anului 2012 și vara anului 2015 ne-am desfășurat activitățile într-un sediu aflat la parterul bl.5 de pe str. Fîntînilor (fără „î” din „a”), spațiul fiindu-ne pus la dispoziție prin comodat ca urmare a unui protocol încheiat cu fostul USL, din rațiunea că, având membrii de sindicat prin toate partidele, nu vom vota partide, ci oameni. Viitorul ne-a înșelat așteptările în protejarea drepturilor noastre legale.

Din anul 2015 și până în prezent ne desfășurăm activitatea în sediul de pe Bd. A.I. Cuza din Reșița, în baza unui contract de comodat încheiat pentru o perioadă de 10 ani cu Consiliul Local Reșița.

Pentru că timpul, locul și spațiul mă împiedică să atașez clipurile video, fotografiile și articolele publicate pe blogul Filialei Reșița (http://resitascmd.blogspot.com/) și preluate, o parte, de-a lungul timpului și postate pe site-ul S.C.M.D. (http://sindicatulcmd.blogspot.com/) cu diversele activități organizate și desfășurate de către sindicaliștii din Filiala Reșița, aveți posibilitatea să vi le reamintiți accesând paginile de la adresele de mai sus, unde au fost publicate zeci de mesaje care au fost citite de peste 44.500 de persoane până în prezent.

Unul dintre primele articole postate pe blogul Filialei Reșița îl are ca autor pe omul de excepție, profesionist desăvârșit și om de cultură, autor a mai multor cărți, care a fost, Dumnezeu să-l aibă în pază, președintele de onoare al Filialei Reșița, domnul general bg.(rtr.) Adrian Marinescu. Mesajul a fost publicat în data de 12.09.2011, fiind intitulat, în mod sugestiv pentru începuturi, „ÎN LOC DE CUVÂNT ÎNAINTE – Stimați muschetari (ori nu se mai poartă?)”, din care am ales câteva fraze:

„Mă îndeamnă spre acest demers o anume stare, de agitaţie surdă a atâtor ofiţeri de valoare de care Patria s-a servit, frământare mocnită, ţinută în frâu doar de educaţia lor militară.

Şi nu pot s-o ignor, în virtutea empatiei care ne defineşte Casta. Vă împărtăşesc sentimentele şi

cred sincer că Sindicatul nostru reflectă cu acurateţe comuniunea afectivă care defineşte relaţiile în

organismul militar, fie el şi în rezervă. Rămânem, totuşi, muschetari!

Mă surprind deseori reproşându-mi mie însumi că ceva nu e în regulă, parcă: Armată – Sindicat, Militar – Sindicat, ar trebui să fie noţiuni antonime. Cât de rău să se fi dereglat mecanismele, încât să se răstoarne principii ale căror rădăcini vin hăt!, din începuturile istoriei?...

Eu încă mai cred în virtuţile tari, în poveştile bunicilor, pline de tâlcuri, şi nu mă pot abţine să vă dau cu tifla vouă – vremelnici diriguitori ai destinului meu. L-aţi apucat pe Dumnezeu de picior şi vreţi să-L trageţi jos! Doamne, ce bine ilustraţi voi zicerea „politică – lume multă, oameni puţini…”

Poate este meschin acest gând al meu, dar cât de meschini şi de nedrepţi aţi fost voi cu mine, cu noi – Armata în Rezervă? Tot plimbându-vă printre străchini, m-aţi adus în imposibila situaţie de a mă judeca cu Ţara, pentru onoarea şi demnitatea mea, pentru drepturile mele. Există o mai mare grozăvie pentru un oştean? Şi un mai penibil demers decât acela de a asmuţi cu câinoşenie poporul – împotriva celor care şi-au pus viaţa chezaş pentru binele naţiei?

Sunt militar de la vârsta de 14 ani şi timp de 45 de ani am fost şi salahor, şi arhitect, în umbră de Drapel şi Jurământ. Şi, ca şi voi, colegii mei, după atâtea sacrificii şi frământări dacă aş fi fost de piatră, aş fi ajuns nisip!

Da, era o luptă cu propriul eu al multor militari de carieră, deveniți și sindicaliști prin forța destinului dictat de alții spre apusul vieții noastre, era o zbatere pentru a alege între două, aparente, antonime.

Frământarea noastră permanentă, în loc de a avea liniștea binemeritată a bătrâneții, a fost marcată de mai toate mesajele scrise ulterior pentru că politicul a făcut și face legile dar, din păcate, întorcând spatele militarilor, de multe ori a statuat și abuzul prin lege.

Și a venit și anul 2016 în care ni s-a făcut „binele” de a trece de la sistemul public „civil” de pensii la cel „militar”.

Tote bune și frumoase, vorba vine, dar iată că, spicuind din articolul publicat de subsemnatul, lucrurile s-au îndreptat... fiind frânte:

„ 06 octombrie 2016

   FATA   MORGANA

S-au dus pe apa sâmbetei şase ani de când, printr-o nemernică decizie politică, nişte nenorociţi, care dacă nu vor deveni scriitori pe sau între pereţii puşcăriilor vor fi sigur osândiţi de istorie, au intrat cu bocancii în pensiile cadrelor militare, invocând o criză financiară mondială provocată de o gaşcă de hoţi de la care infractorii indigeni au luat sau au dat lecţii de cum se poate jefui un popor.

În locul pensiilor militare de stat, instituite în ţara noastră de peste 150 de ani, hoţii autohtoni ne-au „dăruit” altfel de pensii iar pentru a nu crâcni în front au manipulat populimea, prin mijloace moderne sau mitocăneşti, convingându-o cu uşurinţă că are cele mai mici pensii şi salarii din Europa din cauza noastră şi nu pentru că ei au spoliat ţara timp de peste 26 de ani, uniţii într-o criminală şi jegoasă cârdăşie.

Cine sunt ei ?

Sunt cei care, grupaţi în tot felul de „secte” cu nume pompoase şi apucături odioase, s-au insinuat în clasa politică, în administraţia centrală şi locală, în consilii, comisii, comitete naţionale şi în alte locuri din care au împărţit sinecurile cu cei care i-au paraşutat în funcţii cheie. Salarii sau pensii de peste 10.000 de euro, care i-ar oftica şi pe parlamentarii europeni, au fost date cu mărinimie pentru a asigura ungerea unei clase politice îmbuibată şi îmbibată cu infractori la care nici D.N.A.-ul nu mai face faţă iar politicienii oneşti, fiind în minoritate, nu pot da tonul pentru a edifica o ţară democrată.

Mass-media, pentru a deturna atenţia de la gravele probleme cu care se confruntă poporul, este alimentată cotidian cu ştiri „explozive”, „bombă”, „incendiare” şi cu alte efecte pirotehnice.

Aşa s-a întâmplat şi în toamna anului 2015, când pe „valul unor evenimente, Guvernul legitim s-a volatilizat iar politicienii, de la est la vest, sau dacă vreţi de la stânga la dreapta, au tras aer în piept sau ne-au tras în piept şi şi-au luat (ne)meritata vacanţă de iarnă” (n.b. - autoplagiat din articolul „Varză de Bruxelles).

Guvernul Cioloş, învestit în ziua de 17.11.2015, nu putea exista fără vacanţa de un an pe care întreaga clasă politică şi-a asigurat-o într-un deplin acord tacit şi nici nu putea să foarfece legile „orânduite” deja de Parlament.”

Dacă am crezut că în final vor obosi și politrucii în a ne duce cu vorba, am constatat că nici după încă alți cinci ani care au trecut „dreptatea umblă cu capul spart”, spune o vorbă veche, și am conchis,

prin anul 2020 că nimic nu s-a schimbat în bine pentru pensionarii militari:

„Din păcate, de vreo 30 de ani încoace, politrucii, că politicieni adevărați avem puțini, majoritatea niște hoți ordinari din care numai o mică parte se află după gratii, parveniți, oportuniști, profitori și insolenți în relațiile cu REZERVA ARMATEI ROMÂNE, ajutați de slugile din interior și de trepădușii din câteva instituții, își bat joc de NEAM și ȚARĂ.

De peste 10 ani ne fac nouă, pensionarilor militari, o dreptate strâmbă pentru că adâncesc discriminările între pensionarii aflați în aceeași situație juridică, după anul pensionării iar politrucii simulează, prin comisii, că ne vor face dreptate.

Cu cinism, politrucii, susținuți de finanțiștii din ministere, ne spun, de fapt, că din cauză că va fi afectat bugetul ministerelor de resort NU NE POT FACE DREPTATE. Adică dreptatea, după ei, depinde de bani. Cu intenție mârșavă ne aruncă în față lipsa banilor pe care noi nu i-am cerut pentru că am cerut numai dreptate, nu bani.

Știm cu toții detaliile, nu le mai reamintesc.

„Barbarii de tirani”, din păcate, nu sunt prea departe, sunt printre noi...”.

Azi, dintre mulți mărunți, unii doar cu gânduri mercantile, alții de preamărire, s-au ales să rămână și chiar să mai vină în Filiala Reșița numai categoria umană a celor care, și fără a ști vorbele de duh ale lui H. Ford, au înțeles că putem fi singuri dar putem fi și împreună.

Alegerea aparține, fără nicio mâhnire ori necaz, fiecăruia dintre noi.

Închei mesajul pe care l-am gândit cu ocazia aniversării unui deceniu de la înființarea FILIALEI REȘIȚA a S.C.M.D. cu aceleași vorbe de îmbărbătare, ce sună ca un laitmotiv:

„A fi împreună este un început, a rămâne împreună este un progres, a lucra împreună este un succes”.

 

Al dumneavoastră coleg și prieten, cu deosebit respect ,

Vicepreședintele C.D. al S.C.M.D. pentru ZONA VEST

Col.(rtr.) Marin BUȚIU