Bună ziua tuturor !

      Mă văd obligat, cu toate că mai devreme cu o oră mi-am zis că nu merită să le stric, înaintea sărbătorilor, liniştea colegilor de sindicat, să fiu de acord cu concluzia d-lui col.(r) Radu Aromanesei, vecinul nostru de judeţ, că unii "bătrâni" dau curs unei mizerii aruncată pe piaţă de cei cărora le este frică de unitatea militarilor.
       Am revenit şi le transmit membrilor de sindicat, care au acces la Internet şi deţin adrese de e-mail, "mesajul aiurit" al A.N.C.M.R.R. (pe care nu am dorit să-l redirecţionez), după ce am citit câteva dintre "comentariile" la ultimul articol publicat în data de 15.12.2013 pe site-ul S.C.M.D. şi am constatat că unii rezervişti bat câmpii fără a face diferenţa dintre o asociaţie şi un sindicat, respectiv de incompatibilităţile, de drepturile şi obligaţiile care le revin membrilor acestor persoane juridice.
      Alţii, frustraţi rău de tot, propun tot felul de metode grobiene de recalculare/revizuire a pensiilor pentru că sunt deranjaţi că unii au pensiile mai mari decât ale lor.

      Personal am un cuantum al pensiei îndreptat dinspre în jos spre medie, aşa că nu fac parte dintre aceia care susţin o cauză sau alta "pro domo".
      Nu îţi trebuie prea multă minte ca să-ţi dai seama că "mizeria" este dirijată în aplicarea principiului "divide et impera"!
      Îi înţeleg, dar nu-i aprob, pe mercantilii care dau din clanţă cu folos material, însă nu pot să cred că avem atâţia inocenţi printre noi care, vorba celor din mahala,... "pun botu' ".

      Sigur că există şi o categorie de "anonimi" care, de după cortină, mitocani şi nesimţiţi, pentru un pumn de mărunţiş, sunt prezenţe cotidiene şi înjură pe blog ca la uşa cortului, pentru ei civilizaţia fiind un cuvânt desuet. Am vaga impresie că "anonimii" nu sunt militari de carieră dar, pe Internet, îşi fac "carieră" pe seama noastră. Dacă nu pot să dezinformeze, pentru că într-un serviciu de propagandă-dezinformare trebuie totuşi să ai niscaiva "calităţi", măcar sunt făcuţi/plătiţi ca să bruieze fără a avea vreo legătură cu S.T.S.-ul, pentru că numai unii sunt educaţi ca să-i asculte, cu răbdare, şi pe alţii.

      În rest, parafrazând o vorbă a unui comentator de la un fost post de radio, cu reverberaţii într-un post tv,  ... "să auzim numai de bine!"

      Cu stimă ,

      M.B.

    LA CEAS DE CUMPĂNĂ …

    Azi la Reşiţa, într-o târzie zi de toamnă, este, prin voia Domnului, o zi de primăvară cu mult soare şi... linişte.

    Mă gândesc că nu mă pot bucura de o oră cu soare pe care să o petrec în parc sau pe cărări de munte pentru că, din propria culpă, făcând parte dintre aceia care, tributari unui masochism cu valenţe sociale, nu de altă natură, încerc să ţin unit un grup de pensionari dintr-un colţ de ţară.

    În cele din urmă sunt convins că nu poţi să-i ţii, "sine die", sub aceeaşi umbrelă, decât pe aceia care se aseamănă,... în idei, în preocupări comune etc., însă până atunci timpul şi noi trebuie şi putem să decidem.

    Revenind la "treburile" sindicale pe care, mai bine sau mai rău, le fac cu titlu gratuit ca mulţi alţi colegi de filiale, nu pot să nu observ că mulţi membrii de sindicat trec pe la sediu, din când în când (în special când primesc o nouă decizie de pensie cu cuantum diminuat), ca un tren prin gară, întrebând "ce se mai aude?" dar fără să spună "ce mai pot face ei pentru noi toţi?". Personal, alegând dintre două rele, îi prefer pe cei care nu mai vin deloc, unii, din păcate, nu din propria voinţă, ci din motive medicale sau pentru că sunt plecaţi pe alte meleaguri.

    Este cert că mercantilii, cu tupeu şi mojicie, învăţaţi numai să primească şi să nu dea nimic în schimb, cei mai mulţi cu restanţe mari la cotizaţii, confundă sediul S.C.M.D. cu un birou de avocatură.

    Dacă tot ne străduim, o mână de oameni din B.O., să facem ca filiala să existe, cred că a venit vremea ca să punem accent pe calitatea umană şi nu pe "cantitatea" care este sublimă dar lipseşte cu desăvârşire.

    Aşadar, onorabili colegi, pentru aceia care, profitând de bunul simţ al celor care muncesc pentru ca SINDICATUL să existe, uită de prima îndatorire a unui sindicalist, sunt nevoit, pentru că toate au un sfârşit, să vă spun că este preferabil ca să rămână într-o filială 30, 40 de sindicalişti oneşti şi altruişti, decât 130, 140 de numere care se remarcă doar prin sforării, atitudine mitocănească şi servilism numai în slujba unor servicii care, rămânând fără obiectul muncii, inventează duşmani (personal declar că sânt duşmanul pungaşilor şi nemernicilor tupeişti, mulţi bolnavi psihic şi infatuaţi, care şi-au burduşit propriile buzunare şi  poşetele amantelor centuriste, distrugând o ţară sub o protecţie „instituţională”, de tip mafiot).
    Revenind la treburile sindicale … le mulţumesc celor care, crezând în unitatea tuturor militarilor şi în deviza S.C.M.D. au fost alături de noi cu mintea şi cu sufletul.

    O parte dintre noi, din păcate, gândindu-se numai la beneficiile materiale rezultate din lupta sindicală, au făcut jocul celor aflaţi, prin rotaţie, la putere, uitând, activi şi pensionari, că dacă S.C.M.D. - ul nu ar fi existat, astăzi cu toţii am fi avut numai pensii înjumătăţite prin recalculare.

    Gândindu-mă la un trist "remember", azi comemorându-se asasinarea lui John F. Kennedy din 22 noiembrie 1963 (n.1917), nu pot să nu îl parafrazez şi să ne întrebăm cu toţii: "înainte de a te întreba ce a făcut SINDICATUL pentru tine, întreabă-te ce ai făcut tu pentru SINDICAT".

    Sper ca prin lupta noastră să fie înlăturate mai toate nedreptăţile de care am avut parte pentru a beneficia de o viaţă de pensionar liniştită şi o pensie neştirbită de elementele trădătoare de neam, deţinătoare de conturi în paradisuri fiscale.

    Cu stimă ,

    Preşedintele S.C.M.D., Filiala Reşiţa

    Col.(r) Marin BUŢIU

Informare

 Bună ziua tuturor !

    Vă informez că potrivit hotărârii Consiliului Naţional al Reprezentanţilor S.C.M.D. din luna octombrie 2012 s-a stabilit ca în caz de deces al unui membru de sindicat să se acorde urmaşilor săi un ajutor de până la 1.000 lei, adică dublu faţă de cuantumul maxim stabilit anterior, singura condiţie fiind aceea de a avea cotizaţia achitată la zi.

    Din păcate, în cazul colegului nostru, col.(r) PĂCURARU CONSTANTIN, Dumnezeu să-l aibă în pază, decedat în luna august 2013 (n.26.06.1946), despre a-l cărui deces am aflat abia în luna septembrie 2013, nu mai putem să solicităm acest ajutor pentru că nu a mai plătit cotizaţia din anul 2011.

    Menirea unui sindicat este, printre altele, nu numai să se implice în a acorda sprijin pentru acţiunile în justiţie ale membrilor săi, ci să-i ajute şi în caz de boală, operaţii sau în alte cazuri nefericite.

    Pentru a preveni astfel de situaţii, dorindu-vă tuturor sănătate şi viaţă lungă, vă rog să achitaţi cotizaţia la zi şi să spuneţi descendenţilor dvs. despre dreptul la acest ajutor în caz de deces.

    Comunic acest mesaj, spre ştiinţă, şi la Secretariatul general al S.C.M.D. .

    Cu stimă,

Preşedintele SCMD, Filiala Reşiţa

Col.(r) Marin Buţiu

18.02.2013

„A  TREIA  ŢEAPĂ”

APEL  LA  UNITATE

O structură organizatorică poate sucomba din diferite motive, însă este trist când dispariţia sa se realizează prin implozie, cu atât mai mult cu cât majoritatea dintre noi, fără vreun beneficiu material, ne-am implicat în activitatea sindicală de câţiva ani pentru susţinerea şi apărarea unor principii.

Acum, mai mult ca niciodată, S.C.M.D. - ul are nevoie de unitate, fiind una dintre puţinele organizaţii sindicale care i-a deranjat şi îi mai deranjează pe guvernanţi (unde sunt sindicatele de altădată !?).

Niciunul dintre noi nu a câştigat şi nu va câştiga nimic de unul singur în lupta cu statul, deoarece, conform anecdotei cu statuia, „statu’ ia tot!”.

După cum spunea un coleg de-al nostru de la o altă filială „loviturile cele mai eficiente asupra unei structuri se dau din interiorul acesteia. Par mai credibile, dar la o analiză mai atentă se poate devoala adevăratul motiv. Iniţiatorii demersurilor pot deveni demni de dispreţ. Ei au o misiune, şi nu au nicio legătură cu îndeplinirea obiectivelor asumate voluntar prin sindicat. Ori, poate, sunt animaţi doar de doamna Ambiţie”.

Ambiţia sau/şi pupincurismul îi caracterizează pe oportuniştii nemernici, aflaţi printre noi, ce fac sluj la „baronii” care le-au promis şi le tot promit funcţii bine plătite, ordine, cruci, medalii şi alte decoraţii, dar şi grade de general (vezi plutonierii reactivaţi şi „făcuţi” generali). Este evident că unii „politicieni”, pe principiul „divide et impera”, profită de otrepele care nu vor primi nimic în final, decât un şut în partea dorsală, pentru că li se aplică cugetarea „iubesc trădarea dar urăsc trădătorii”.

Este cunoscut faptul că alţii sunt trădători de profesie, cu şi fără „angajament”, cu şi fără bani, şi fac răul cu o plăcere cu care dracul amestecă în cazanul cu smoală, fiind agenţi otrăviţi ai serviciilor de propagandă, destabilizare şi dezinformare.

Nimeni nu este perfect, cu excepţia Providenţei, însă de aici şi până la acuza SCMD-ul de o lipsă de eficienţă având ca efect neîndeplinirea dezideratelor şi obiectului său de activitate, este o cale lungă. Sigur că se poate şi trebuie făcut mai mult dar nu prin manipulare în scopul dezbinării, ci prin muncă onestă în echipă.

Să ne aducem aminte că dacă nu ar fi existat SCMD-ul toţi militarii pensionari care nu am achiesat la procesul de recalculare a pensiilor, membrii sau nemembrii de sindicat, am fi rămas cu pensiile înjumătăţite, indiferent de cuantumul avut în decembrie 2010. Chiar şi aşa, după revizuirea pensiilor, nedreptăţile persistă, într-o măsură ceva mai mică decât anterior dar nescuzabilă pentru mai multe guverne care au inventat şi au păstrat sinecuri de mii sau chiar zeci de mii de euro/lună (vezi directorii/preşedinţii unor agenţii/comisii ANTInaţionale), dând ca exemplu câteva pensii „nesimţite”, şi acestea mai mici de zeci de ori decât multe salarii ale unor potentaţi care nu au nici o tresărire când „lucrează” pe lângă fişa postului sau „donează” jumătate din venit (salariu… etc.) către…, cine oare !?

Parafrazându-l pe Marin Sorescu, nu mi-am propus ca mesajul să fie o aplecare spre motivul „jertfei zidirii”, a ideii de sacrificiu, cu toate că trebuie să luptăm pentru că o mână de sceleraţi ne pot afecta, în mod arbitrar, tihna binemeritată după o viaţă de muncă.

Decadenţa umană a ajuns până acolo încât dacă tu nu îţi asumi, în mod deliberat, martiriul, te ajută nemernicii să ai un final de viaţă dramatic sau chiar tragic, transformându-te din spectator în actor sau invers.

Fiind mai prozaic, m-am gândit că în ceea ce ne priveşte pe noi, pensionarii militari, „prima ţeapă” ne-au dat-o prin „recalculare”, „a doua ţeapă” ne-au dat-o prin „revizuire” iar „a treia ţeapă (cizmă)”… or să ne-o dea prin revenirea la situaţia anterioară primei ţepe, fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire, guvernanţii uitând că ne sunt datori când au „cârpit” bugetul fără justă cauză.

Nu susţin un interes „pro domo” în acest demers pentru că, sub aspect pecuniar, personal beneficiez de o pensie ceva mai mare după revizuire, însă nu pot să-mi trădez colegii de sindicat pentru că mie îmi este ceva mai cald, cu atât mai mult cu cât prin recalculare şi revizuire s-a efectuat, în fapt, o transformare a pensiilor militare de stat în ajutoare sociale, schimbând-se regulile jocului după terminarea acestuia (după pensionare), cu încălcarea flagrantă a cel puţin 4 principii de drept pe care unele din instanţele noastre naţionale s-au chinuit să le reconsidere (consilier juridic fiind, ştiu că principiile de drept se respectă nu se reconsideră, chiar dacă în joc este o economie naţională/mondială şubredă; moral ar fi ca inventatorii jocului să suporte consecinţele, însă în recesiune economică bogaţii prosperă, clasa de mijloc dispare iar săracii devin şi mai pauperi).

Şi aşa, din ţeapă în ţeapă, vom deveni fachiri, imuni la durerea pricinuită de tâlharii care ne golesc buzunarele, nu numai nouă ci întregului norod care, lovit de multe nevoi, a devenit din ce în ce mai apatic, fiind hipnotizat de ochii şarpelui cu ochelari.

Nu este mai puţin adevărat că de ţeapă va muri şi acela care se joacă cu ţeapa. Problema este doar de a ghici când şi cine va muri primul, fachirul sau ţeparul. Este indubitabil că „ţeparul” nu are nimic comun cu Ţepeş Vodă.

Într-o ţară în care oamenii profesionişti şi morali, tineri sau în vârstă, stau ori sunt ţinuţi de-o parte nu putem aştepta dreptate decât dacă îi susţinem pe aceştia, pe toate căile şi prin toate mijloacele legale, să ajungă la cârma ţării.

Trăim, bine că mai trăim, momente ale patimii justiţiare şi îl aşteptăm pe Ţepeş Vodă să facă dreptate unui întreg popor. Ca şi Vlad Ţepeş, înainte de a gândi pentru noi, trebuie să fim obsedaţi de nevoia asanării morale, a îndepărtării tuturor pericolelor care ameninţă ţara, pentru că, citându-l pe Marin Sorescu, „Cât va mai fi o curvă în ţara asta turcii vor fi ispitiţi să dea buzna!”

Gândiţi-vă că turcii, vorbind la figurat, au tot venit, din vremuri imemoriale, şi nu au plecat niciodată de la noi pentru că, înarmaţi cu puşti ne-au luat puştoaicele sau oferindu-ne hârtii ori alianţe iluzorii ne-au luat aurul (alb, galben, verde şi negru), lăsându-ne câte un „profet” şcolit la „înaltele lor porţi”.

Onorabili colegi, ştiu că întotdeauna cămaşa este mai aproape de corp decât haina dar nu uitaţi că… haina ţine de cald mai bine decât cămaşa iar „turcii”, veniţi din cele patru zări, au fost şi sunt printre noi, chiar dacă flutură diverse steaguri.

Nu ne-a mai rămas, parafrazând deviza S.C.M.D.–ului, decât onoarea şi PATRIA.  Sper să nu fim noi cei învinşi.

Cu stimă ,

Preşedintele S.C.M.D., Filiala Reşiţa

Col. (r) Marin Buţiu