LA CEAS DE CUMPĂNĂ …

    Azi la Reşiţa, într-o târzie zi de toamnă, este, prin voia Domnului, o zi de primăvară cu mult soare şi... linişte.

    Mă gândesc că nu mă pot bucura de o oră cu soare pe care să o petrec în parc sau pe cărări de munte pentru că, din propria culpă, făcând parte dintre aceia care, tributari unui masochism cu valenţe sociale, nu de altă natură, încerc să ţin unit un grup de pensionari dintr-un colţ de ţară.

    În cele din urmă sunt convins că nu poţi să-i ţii, "sine die", sub aceeaşi umbrelă, decât pe aceia care se aseamănă,... în idei, în preocupări comune etc., însă până atunci timpul şi noi trebuie şi putem să decidem.

    Revenind la "treburile" sindicale pe care, mai bine sau mai rău, le fac cu titlu gratuit ca mulţi alţi colegi de filiale, nu pot să nu observ că mulţi membrii de sindicat trec pe la sediu, din când în când (în special când primesc o nouă decizie de pensie cu cuantum diminuat), ca un tren prin gară, întrebând "ce se mai aude?" dar fără să spună "ce mai pot face ei pentru noi toţi?". Personal, alegând dintre două rele, îi prefer pe cei care nu mai vin deloc, unii, din păcate, nu din propria voinţă, ci din motive medicale sau pentru că sunt plecaţi pe alte meleaguri.

    Este cert că mercantilii, cu tupeu şi mojicie, învăţaţi numai să primească şi să nu dea nimic în schimb, cei mai mulţi cu restanţe mari la cotizaţii, confundă sediul S.C.M.D. cu un birou de avocatură.

    Dacă tot ne străduim, o mână de oameni din B.O., să facem ca filiala să existe, cred că a venit vremea ca să punem accent pe calitatea umană şi nu pe "cantitatea" care este sublimă dar lipseşte cu desăvârşire.

    Aşadar, onorabili colegi, pentru aceia care, profitând de bunul simţ al celor care muncesc pentru ca SINDICATUL să existe, uită de prima îndatorire a unui sindicalist, sunt nevoit, pentru că toate au un sfârşit, să vă spun că este preferabil ca să rămână într-o filială 30, 40 de sindicalişti oneşti şi altruişti, decât 130, 140 de numere care se remarcă doar prin sforării, atitudine mitocănească şi servilism numai în slujba unor servicii care, rămânând fără obiectul muncii, inventează duşmani (personal declar că sânt duşmanul pungaşilor şi nemernicilor tupeişti, mulţi bolnavi psihic şi infatuaţi, care şi-au burduşit propriile buzunare şi  poşetele amantelor centuriste, distrugând o ţară sub o protecţie „instituţională”, de tip mafiot).
    Revenind la treburile sindicale … le mulţumesc celor care, crezând în unitatea tuturor militarilor şi în deviza S.C.M.D. au fost alături de noi cu mintea şi cu sufletul.

    O parte dintre noi, din păcate, gândindu-se numai la beneficiile materiale rezultate din lupta sindicală, au făcut jocul celor aflaţi, prin rotaţie, la putere, uitând, activi şi pensionari, că dacă S.C.M.D. - ul nu ar fi existat, astăzi cu toţii am fi avut numai pensii înjumătăţite prin recalculare.

    Gândindu-mă la un trist "remember", azi comemorându-se asasinarea lui John F. Kennedy din 22 noiembrie 1963 (n.1917), nu pot să nu îl parafrazez şi să ne întrebăm cu toţii: "înainte de a te întreba ce a făcut SINDICATUL pentru tine, întreabă-te ce ai făcut tu pentru SINDICAT".

    Sper ca prin lupta noastră să fie înlăturate mai toate nedreptăţile de care am avut parte pentru a beneficia de o viaţă de pensionar liniştită şi o pensie neştirbită de elementele trădătoare de neam, deţinătoare de conturi în paradisuri fiscale.

    Cu stimă ,

    Preşedintele S.C.M.D., Filiala Reşiţa

    Col.(r) Marin BUŢIU