PROPUNERI PENTRU GUVERNANȚI
ÎNTRE CONSTRÂNGERE ȘI
RESPONSABILITATE
Am onoarea!
Pentru subsemnatul, care o viață întreagă am muncit și
am trăit, ca ofițer de poliție, într-o permanentă stare excepțională, respectarea legii, a
dispozițiilor ordonanțelor militare, constituie NORMALUL pentru că, fiind în
slujba legii, am acceptat o profesie care a implicat restrângerea exerciţiului
multor drepturi şi libertăţi, verificarea și controlul permanent al propriei
persoane, munca 24/24 de ore, fără garantarea de către Stat a vreunei zile
libere și, la nevoie, izolarea în timp și spațiu.
Pentru un civil este mai greu, mult mai greu dar nu
imposibil, cu excepția celor care au o problemă cu educația, cu cinstea și cu
respectul față de lege, respect care include un comportament ce trebuie să
asigure demnitatea, sănătatea, liniștea și libertatea celui de lângă el sau cum
spunea cineva: „libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea
celuilalt”.
Tot ceea ce pentru un cetăţean obişnuit este o stare
excepţională, pentru un militar este normalul.
În starea de urgență Constituția permite încălcarea
drepturilor civile... ale civililor pe care-i aduc la „drepturile” militarilor.
În atare situație legile, care oricum nu pot stabili drepturi sau obligații
pentru fiecare persoană în parte, se emit cu conținuturi pe principii cazone,
adică se aplică principiul „toți pentru unul și unul pentru toți” la nivel de grupă,
de pluton, de companie... de societate, în întregul său.
Se apropie 15 mai 2020 și aș dori ca Guvernul să emită
dispoziții legale mai aplicate pentru a ridica ceața de pe frunțile cetățenilor
și a înlătura abuzul de putere iar pentru aceasta este nevoie să facă, printre altele, o
analiză comparată între anumite situații care pot fi deslușite prin mai multe
metode dar și prin răspunsuri la întrebări comparative.
Pentru înțelegere, să dau câteva exemple:
1.dacă dau dreptul la circulația între localități pentru cei care justifică
profesional deplasarea zilnică sau săptămânală dintr-un județ în altul în
interes de serviciu, este mai mult sau mai puțin periculos decât dacă
dau dreptul unei familii care, stând împreună două luni la bloc, intenționează
să plece direct la țară în vacanță, concediu sau chiar să se mute, în fapt,
până la iarnă la casă cu curte și grădină?
2.dacă dau liber la deschiderea muzeelor, este mai mult sau mai puțin
periculos în comparație cu deschiderea unor terase de alimentație publică,
în condițiile în care respectarea regulilor de distanțare socială, asigurate și
verificate de administratorii persoanei juridice, este identică?
3.dacă dau
liber la excursii individuale pe munte sau la pescuit, este mai
mult sau mai puțin periculos în comparație cu cel care merge la cimitirul
părinților pentru a aprinde o lumânare?
Este evident că situațiile sunt similare și trebuie
tratate, sub aspect legal, identic pentru că în cazurile de mai sus, care sunt
doar enumerative, trebuie să primeze sănătatea populației și nu aspectul
economic.
Știu că în cazul gestionării eficiente a unei
pandemii, și nu numai, este greu pentru că o lege este în final, chiar dacă
nimeni nu recunoaște, un compromis între interesele politice (nu le mai
detaliez), pe de-o parte, și cele de asigurare a sănătății populației, pe de
altă parte.
În această ecuație comportamentul social responsabil
al cetățenilor este esențial pentru că de el depinde o viitoare restrângere sau
relaxare a constrângerilor legale.
Și, în încheiere, aș dori să reinstruiți agenții
constatatori ca să aprecieze corect pericolul social al faptei comise atunci
când decid aplicarea unei sancțiuni contravenționale pentru că este o diferență
uriașă între un pensionar care uită, cu sau fără Álzheimer (nu este cazul
personal), să completeze o declarație când plimbă un patruped pe lângă bloc și un contravenient supertatuat și violent verbal și/sau
fizic (pentru uzul intern, în aprecierea discernământului și
profesionalismului agentului constatator, se poate verifica câte avertismente
scrise a aplicat fiecare agent constatator în acest an, nu numai pentru
încălcarea O.M., și se poate testa dacă aceștia cunosc temeiul legal pentru
aplicarea sancțiunii „avertisment” din O.G. nr.2/2001. Cred că veți avea unele
surprize).
Cu respect, la toți cei prezenți și viitori sănătate ,
Col.(rtr.) Marin BUȚIU
