SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE (SCMD): B I L A N T LA PROMULGAREA LEGII PENSIILOR MILITA...

vineri, 24 iulie 2015

B I L A N T LA PROMULGAREA LEGII PENSIILOR MILITARE DE STAT

-        
In atentia tuturor membrilor S.C.M.D. –

Doamnelor si
domnilor,

Ne-au mancat 6 ani din viata! Ne-au batjocorit, ne-au insultat, ne-au supus
oprobiului public, in cadrul unui razboi psihologic si de imagine fara
precedent, menit sa intoarca fostul popor roman, actualmente populatie,
impotriva ultimei linii de rezistenta a statului! Prin legi absurde, cu
caracter retroactiv si contrare oricarui principiu de drept, ne-au luat dreptul
la munca, la sanatate, la viata! Pe parcursul celor 6 ani de lupta a S.C.M.D.,
la fiecare victorie obtinuta de noi au inventat altceva si am luat-o de la capat.
Ca in cazul victoriei din Justitie din 07.01.2011, cand am castigat “erga
omnes”, desfiintand “RECALCULAREA”. Au inventat, pe loc, prin OUG 1,
“REVIZUIREA” prin care ne-au spart unitatea de lupta, dand lacomilor (pe liste
de nume) venituri neasteptate apoi, orgoliosilor, grade, ordine si medalii la
fel de nemeritate.

Cu greu, incepand cu
2012, am obtinut, rand pe rand, sistarea executiilor financiare, revenirea la
cuantumurile din 2010 si dreptul la munca iar astazi, prin noua lege, iesirea
din statutul de asistati social, redobandirea calitatii de rezervist cu toate
drepturile, realinierea rezervistilor la corpul activ etc. Dar nu ne putem
bucura pentru ca pierderile au fost prea mari! Jumatate din cei alaturi de care
am pornit la lupta, in anii 2009-2010, se odihnesc in cimitirele patriei. Au
murit cu miile, ca gl. Mihail POPESCU, citind a “n”-a decizie de recalculare/revizuire,
scriindu-i note de protest dictatorului, ca profesorul col. (r) Mihai IRIMIEA
de la Ploiesti, ori sinucigandu-se ca mr. (r) Felician BREBAN de la Satu Mare.
Noi, supravietuitorii, inclusiv lt.col. (r) Petre MORJAN, cel care si-a dat foc
in fata Palatului Cotroceni, acuzand dictatura, suntem “norocosii”. Si avem
datoria morala de a duce “dreptatea pana la capat”! Dumnezeu sa-i ierte pe
cazutii nostri dar sa dea dreapta pedeapsa celor vinovati fata de noi si fata
de Tara: basestii, bocii, predoii, seitanii, ialomitenii, bercii, videnii,
bercovicii, boagiii, blagii, anastasele, vossii etc., ce-i care nu numai ca nu
au fost si nu sunt pedepsiti inca, nu numai ca ranjesc din fotolii de
parlamentari si primari dar, cu un tupeu tipic basist, viseaza intoarcerea la
ciolan din spatele mastii liberale. Ei si uneltele lor, in roba, uniforma, sau
cu legitimatie de jurnalist!

Vom lupta pana la
victorie, pentru ca le suntem datori cazutilor nostri! Vom duce toate procesele
pana la capat, ca sa avem cat mai multe hotarari judecatoresti favorabile,
pentru ca nu se stie ce gunoaie politice vor acapara puterea, din ordin, maine
si ce legi tradatoare, cu caracter retroactiv vor da, din nou, poimaine!

Vom contribui la
elaborarea normelor de aplicare a legii si, doar pentru membrii de sindicat, la
corecta lor aplicare. Vom contribui la proiectele legilor
statutului cadrelor militare, veteranilor de razboi etc. Vom milita si dincolo
de granitele Romaniei pentru respingerea criminalei si imbecilei OUG 95/2014,
care proclama incheierea revolutiei la ora 12.10, in ziua de 22 decembrie 1989,
cu excluderea militarilor de la orice drept de recunostinta, ba mai mult, cu
incriminarea lor, pentru ca argumente sunt destule: singurii luptatori “cu rol
determinant” sunt militarii si unii agenti straini coordonatori, astazi
presedinti de state europene; avem nu numai 247 de morti si sute de raniti, dar
primele victime ale Timisoarei, din data de 17 decembrie 1989, au fost in
excusivitate militari, incepand cu primul impuscat al “revolutiei”, frt. Zduria
Adrian (Timisoara – 17 decembrie 1989, ora 11.28 a.m.) etc. Luptam déjà pentru
o noua si adevarata lege a sindicatelor, in deplin acord cu apartenenta noastra
la UE si NATO si cu statutul de mercenari, pardon, de “profesionisti” pe care
ni l-au dat. Vom urmari angajarea celor din bransa noastra, membri de sindicat,
pretutindeni in Europa si in lume, si abia apoi le vom acorda intreaga
asistenta privind incheierea si respectarea contractelor de munca si a
drepturilor conexe.

“Tovarasii de drum”,
adica cei care ni s-au alaturat exclusiv din interese meschine, personale, vor
trebui sa se conformeze, sau sa-si satisfaca ambitiile si lacomia in alta
parte. Unde se pot lauda, fericiti, cu tot ceea ce n-au facut si nici n-au reprezentat
vreodata!

Multumind tuturor celor
care au rezistat pana la capat, multumind tuturor celor care ni s-au alaturat,
din noua generatie, multumind generalilor si chestorilor activi care au luptat
alaturi de noi, multumind politicienilor si reprezentantilor actualului guvern
care ne-au inteles si ne-au sprijinit, in frunte cu cel care a detinut
episodic, dar la momentul oportun, functia de premier si cu actualul presedinte
al Romaniei care a inteles corect obligatiile ce decurg din statutul de membru NATO,
va transmit, asadar, stimati camarazi, din partea Biroului Operativ Central si
al Comitetului Director, sincere felicitari, multumiri si hotararea
nestramutata de a merge mai departe!

HONOR ET PATRIA! VAE VICTIS!

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r.) dr. Mircea
DOGARU

 

      30.07.2015

 

      Post scriptum la mesajul d-lui preşedinte al S.C.M.D.

      Victoria este a tuturor celor care au luptat şi au crezut în ea. Fiecare militar de bunăcredinţă a luptat după posibilităţile şi cu mijloacele pe care le-a avut la îndemână. Sigur că ne putem întreba dacă fără S.C.M.D. legea ar mai fi existat acum şi în această formă.

      Pe de altă parte nu pot să nu remarc că am câştigat un "război" care trebuia să nu existe. 

     Nişte cabotini s-au crezut mari actori pe scena ţării şi au crezut că vor fi veşnici. De fapt, au fost nişte jalnice marionete, o parte fiind deja la "Beciul domnesc", pe care şantajiştii mondiali le-au folosit pentru a lua pulsul unei reale forţe armate trasă pe dreapta (România=laborator de experimente) după ce trădătorii noştri naţionali (scuzaţi pleonasmul!), şantajaţi sub diverse forme, au desfiinţat forţele armate ale ţării.

      Să veghem ca jocul altora să nu devină un cerc vicios în care ne vom învârti până ieşim pe cale naturală din sistem, supercarburantul către lumea de apoi fiind super(98)tracasarea permanentă, pe principiul "picăturii chinezeşti", a paşnicilor pensionari de către o şleahtă de nemernici care se fac că se bat pe scenă şi se pupă în culise. S.C.M.D.-ul mai poate exista dar este imperios necesar şi urgent să fim mai oneşti în rezolvarea problemelor interne şi să avem în vedere şi alte repere / obiective de soluţionat pentru pensionarii militari.

      În rest, şi mâine este o zi.

    Vă doresc tuturor sănătate şi  viaţă lungă,... spre spaima cabotinilor oligofreni.

      Cu stimă , 

      Preşedintele Filialei Reşiţa a S.C.M.D.

      Col.(r) Marin BUŢIU

Gl. de brigadă (r) ing. Adrian MARINESCU - Reşiţa

Cuvânt la Adunarea Festivă prilejuită de Ziua Rezervistului Militar

          Onoraţi participanţi la această manifestare,

          Eu – cu hârtia în faţă, ca preşedintele Iohannis… Serios vorbind, aşa pot să fiu mai concis. Aşadar, permiteţi-mi să intru pieptiş în subiect.

          Una din diferenţele majore, dintre România – stat membru al NATO – şi principalul său partener strategic – SUA, o constituie modalitatea de raportare la înţelepciunea seniorilor.

Peste Ocean, seniorii – cei care au trăit momente relevante ale timpului trecut – sunt invitaţi în arealuri publice, unde li se oferă şansa de a explica mulţimii nevăzute (telespectatorilor), sau asistenţei din centre serioase de cercetare, rosturile unei lumi din ce în ce mai uimită de ce i se poate întâmpla.

La noi, seniorilor li se sugerează, mai direct, mai voalat, să aibă grijă de sănătatea lor… că nu-i niciun pericol, că ne apără trupeţii NATO, că vom da 2% din PIB, că Deveselu, că “Marşul cavaleriei SUA spre poligonul de la Cincu”, că întâi corupţia şi aşa mai încolo.

Pe noi, seniorii, ne judecă fătucile moderatoare de la televiziunile comerciale, autodeclarate “formatoare de opinie”, acuzându-ne de nemeritat huzur. Şi omul simplu crede. Încet-încet, am devenit o cauză a traiului lui mediocru…

De mai bine de un sfert de secol, Educaţia, Cultura şi Armata au fost subfinanţate crunt, indiferent cine s-a perindat pe la Cotroceni sau pe la Palatul Victoria. Adică exact domeniile care ar fi putut păstra, cultiva, creşte sentimentul unei identităţi naţionale puternice a românilor.

Eu am trăit odiseea acelui August 1968, când aşa-zisele Armate frăţeşti ale Tratatului de la Varşovia au cotropit curajoasa Cehoslovacie, în mai puţin de 24 de ore (doamna Liubiţa Raichici era pe atunci, probabil, în grupa mică de la grădiniţă!). Eram atunci chiar în Ministerul Apărării Naţionale. Armata avea 300.000 de oameni (nu doar 70.000 ca azi!), dar se estima că puteam fi victime, la fel ca cehii, tot în 24 de ore. Aveam atunci şi o armată de rezervişti, se constituiseră şi gărzile patriotice.

Azi, într-o eventuală confruntare, trupele NATO pot fi doar o prezenţă imagologică. Grosul trupelor, conform art. 5 din tratatul NATO (Forţele de Reacţie Rapidă) pot sosi în România abia peste 7 zile. Şi doar 5.000 de luptători!

Să nu uităm că state ca Ungaria, Grecia, Italia, Cehia, Slovacia, chiar Bulgaria – ar putea să facă opinie separată la art. 5, aşa încât…

Atunci? Atunci, să ne ocupăm de Armata noastră. Ea este primul garant al libertăţii, independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale. Şi nu începând cu 2017 – cum s-a stabilit recent. Chiar, am auzit că un anume domn politic concitadin ne asigura pe noi, reşiţenii, la o televiziune, că-i gata-gata să repornim fabrica de tunuri!… Aiurea! Cui folosesc astfel de gogoşi? Fabrica noastră nu va mai porni vreodată. A rămas doar faima. Şi atât!

Scuzaţi-mi divagaţia. Dar ştiu că aşa simţiţi toţi. Cu o lună în urmă, tot aici, ne-am adunat şi am sărbătorit veteranii. Câţi au mai rămas… Acum, pe nesimţite, devenim şi noi un fel de veterani: veteranii cei noi, din războiul în timp de pace, iată-l pe domnul gl. Cocoşilă, pe domnul col. ing. Tănasie, pe domnul gl. ing. Ioan Ion - războinicii încercaţi de la Uzina de tunuri de pe Valea Bârzăviţei, dar câţi încă!… Păcat că, întocmai ca veteranii cei vechi, am fost aproape ghidaţi să ne împărţim în Asociaţii Naţionale, în sindicate, o atomizare favorabilă oricui, în afară de noi. Am fost anatemizaţi de majoritatea opiniei publice.

În perioada interbelică, armata, apolitică prin definiţie, era supranumită “MAREA MUTĂ”. Astăzi nu mai este MARE. Ba, nu mai e nici MUTĂ. Doar tace!

Cred că a venit vremea să vorbim aceeaşi limbă: veteranii – câţi mai sunt, rezerviştii, militarii activi. Şi să vorbim! Apropo: ştiţi că, în perioada interbelică, Armata avea desemnat în Parlament un deputat al ei, militar, la fel ca minorităţile naţionale? Acum, când suntem nemulţumiţi de ceva,    n-avem de făcut altceva decât să zicem şi noi mărunt, din buze, ce-a zis popa când i-a zgâriat cineva maşina…

*        *        *

Stimaţi camarazi, toţi cei de faţă, căci şi civilii ne sunt camarazi, AM ONOAREA! Banal salut militar, îl ştiu toţi rebusiştii. Salut militar în 4 litere: ONOR. Dar eu, noi toţi, când spunem “am onoarea”, expresia capătă conţinut şi sens! Azi am onoarea de a fi aici şi de a mi se permite să vă salut şi să fiu ascultat. E reconfortant să realizez ce mult înseamnă pentru un militar (şi nu numai!) să-şi fi păstrat onoarea, să nu roşească atunci când clamează “am onoarea!”. Multe nu mai sunt, dar ne-au rămas onoarea şi demnitatea!

În rest, e treaba celor de sus, care ne diriguiesc şi, la necaz, ne mai ogoim oful cu o glumă:

- Şefu’, am avut un vis tare urât. Eram amândoi în iad. Dumneavoastră vă perpeleaţi într-un cazan cu smoală…

- Nasol!… Dar tu?

- Eu? Eu tot slugă… Puneam lemne pe foc!

Vă mulţumesc că m-aţi răbdat. Şi, cum am zis, Am onoarea!

Reşiţa, 26.05.2015

P.S. :

Este o onoare pentru noi, ucenicii d-lui profesor, de a primi şi posta pildele şi cuvintele sale pline har şi de înţelepciune pe acest blog.

D-le general, vă dorim să ne "loviţi" cu cât mai multe vorbe de duh spre hrana sufeletelor noastre! Vorba telegrafistului: S.O.S. (Salvaţi osânditele suflete!).

Cu deosebită consideraţie,

Col.(rtg) Marin BUŢIU

Scrisoare adresată preşedintelui ales Klaus Iohannis de Dl. Costantin Cojocaru… (despre ce trebuie făcut pentru ca România luată înapoi să fie cea adevărată...)

Domnule Preşedinte ,

 În seara zilei de 16 noiembrie 2014, la puţin timp după încheierea votului pentru alegerea Preşedintelui României, aţi postat, pe site-ul dumneavoastră de Facebook, următorul mesaj:

,,AM CÂŞTIGAT! NE-AM LUAT ŢARA ÎNAPOI”!

Constat că nu folosiţi persoana I singular, ci persoana I plural. Nu dumneavoastră singur v-aţi luat ţara înapoi, ci împreună cu alţii. Poate că într-un eventual răspuns la această scrisoare, veţi găsi de cuviinţă să precizaţi dacă aţi vrut să ne spuneţi că aţi luat ţara înapoi împreună cu şi în numele celor 6,3 milioane de români care au votat pentru dumneavoastră, sau împreună cu şi în numele şi al celor 5,3 milioane de români care au votat pentru adversarul dumneavoastră, sau, poate, şi împreună cu şi în numele şi al celor 6,7 milioane de români care nu s-au prezentat la vot. Poate că veţi preciza şi DE LA CINE aţi luat ÎNAPOI ţara. Exclud varianta că aţi luat ţara de la pesedişti ca să o daţi ÎNAPOI la pedelişti, sau la penelişti.

Până la primirea eventualului dumneavoastră răspuns, îmi permit să bănuiesc că, odată ales Preşedinte al României, vorbiţi în numele întregului popor român şi atunci când spuneţi NE-AM LUAT ŢARA ÎNAPOI, ne spuneţi, de fapt, că, dumneavoastră împreună cu tot poporul român aţi luat ţara înapoi.

Asta înseamnă că, până în seara zilei de 16 noiembrie 2014, şi dumneavoastră şi eu şi poporul român nu am mai avut ţară, am fost deposedaţi de lucrul acesta care se numeşte ŢARĂ.

Din nefericire, lucrurile stau chiar aşa. Poporul român, din care facem parte amândoi, a fost, realmente, deposedat de ŢARA lui, ROMÂNIA.
În ultimii 25 de ani, poporul român a fost deposedat de capitalul său naţional, de fabrici, de uzine, de bănci etc. A fost deposedat de peste 4 milioane locuri de muncă, astfel că aceste milioane de români au fost alungaţi din ţară în căutarea unui loc de muncă, şi-au părăsit familiile, şi-au lăsat copii fără îngrijirea şi dragostea părintească, pradă traficanţilor de droguri şi de carne vie. Poporul român a fost deposedat de resursele sale naturale, care sunt exploatate de corporaţii transnaţionale, cu redevenţe de batjocură pentru statul român. A fost şi este deposedat de terenurile agricole şi de păduri, trecute pe nimic în proprietatea străinilor. A fost şi este deposedat de cea mai mare parte a avuţiei create în economia naţională, care este însuşită, sub formă de profituri, uriaşe, în cea mai mare parte, nedeclarate şi neimpozitate, de cei deveniţi proprietari ai capitalului românesc şi care o transformă în bunuri de lux sau o transferă în străinătate, lăsând ţara fără investiţii, fără venituri bugetare, cu salarii şi pensii de mizerie, cu servicii sociale umilitoare. A fost şi este deposedat de patrimoniul său cultural şi spiritual. A fost şi este deposedat de suveranitatea sa naţională. A fost şi este deposedat de statul său naţional, capturat de oligarhia creată prin „privatizări” şi „retrocedări” şi folosit pentru menţinerea în stare de sărăcie şi umilinţă a celei mai mari părţi a românilor.

Pentru a-şi LUA ŢARA ÎNAPOI, poporul român, cetăţenii României vor trebui să-şi IA ÎNAPOI capitalul de care au fost deposedaţi, să devină proprietari asupra acestui capital, să-şi însuşească profiturile create de acest capital, să folosească aceste profituri pentru a-şi lua înapoi fabricile, uzinele şi băncile etc., pentru a-şi reconstrui întreprinderile şi locurile de muncă care i-au fost distruse, să-şi construiască un stat cu adevărat democratic, controlat de el, de popor, nu de oligarhi, care să-l slujească pe el, nu pe oligarhi.
Luarea ÎNAPOI a ţării, REÎMPROPRIETĂRIREA poporului român cu propria lui ŢARĂ va fi un proces greu şi de lungă durată. Un astfel de proces nu se finalizează prin câştigarea alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României. El poate, însă, începe cu câştigarea acestor alegeri.

Cred, deci, Domnule Preşedinte, că v-aţi grăbit spunând că „ne-am luat ţara înapoi”. Este posibil să fi făcut primul pas în această direcţie. Aştept cu mult interes paşii următori.
Încă de la începutul anului 1990, am elaborat şi publicat PROIECTUL DE ŢARĂ care ar fi permis poporului român să devină şi să rămână proprietar pe propria lui ŢARĂ, România, să facă din această ţară una prosperă, o adevărată Grădină a Maicii Domnului. La timpul respectiv, acest proiect de ţară s-a numit VARIANTA COJOCARU. După 1990, am spus, mereu, că aplicarea oricărei ALTE variante de proiect de ţară pentru România va avea ca efect deposedarea poporului român de propria lui ţară, în final dispariţia lui ca popor. Suntem în plină desfăşurare a acestui proces distructiv, criminal.

Am actualizat, continuu, VARIANTA COJOCARU la situaţia economică şi socială a ţării, creată prin politicile nefaste ale guvernelor postdecembriste. Am prezentat acest proiect de ţară, actualizat, tuturor celor trei predecesori ai dumneavoastră în funcţia de Preşedinte al României. Au refuzat toţi trei. Au preferat să devină părtaşi la distrugerea ţării. Aşa vor rămâne, în istorie.

Am studiat, cu atenţie, „programul” pe care l-aţi prezentat electoratului în campania electorală. Din păcate, acest „proiect de ţară” a fost elaborat de oameni care au participat, direct, la deposedarea poporului român de ţara lui, pentru propria lor îmbogăţire, oameni care doresc să facă acelaşi lucru şi în viitor. De „programe” asemănătoare au „beneficiat” şi cei trei predecesori ai dumneavoastră.

Ultima actualizare a VARIANTEI COJOCARU este reprezentată de proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei României, pe care l-am elaborat, ca iniţiativă cetăţenească, împreună cu mai mulţi specialişti români, animaţi de ideea de a ajuta poporul român să-şi IA ŢARA ÎNAPOI.

Predecesorii dumneavoastră, împreună cu parlamentele şi guvernele postdecembriste, au „creionat” astfel Constituţia şi legile încât deşi au prevăzut, pe hârtie, dreptul cetăţenilor de a iniţia revizuirea Constituţiei, au creat prevederi care fac imposibilă finalizarea unei astfel de iniţiative, fără aprobarea Parlamentului, a politicienilor, în spatele cărora se află oligarhia autohtonă şi transnaţională.

În conformitate cu prevederile articolului 90 din actuala Constituţie a României, Preşedintele României „poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional”. Constituţia ţării este, evident, o problemă de MAXIM interes naţional.

Organizarea unui referendum prin care să cereţi poporului român să-şi exprime voinţa cu privire la Constituţia Cetăţenilor ar ajuta mult acest popor să-şi ia ţara ÎNAPOI.
Pentru mine, ar fi prima dovadă, CLARĂ, a hotărârii dumneavoastră de a ajuta poporul român să-şi ia ţara ÎNAPOI.

Cu cele mai bune gânduri,

Dr. Constantin Cojocaru

20.11.2014

   Consideraţii pe marginea scrisorii,... primită de la un confrate.

   Evident că d-l Cojocaru are dreptate în tot ce afirmă.

   Adaug faptul că vorba românului are mai multe înţelesuri; unii mai hâtri spun că are cel puţin două înţelesuri.

   D-l Iohannis este, dincolo de toate, în primul rând român, un român ponderat, rezervat, care gândeşte mai mult decât vorbeşte şi care ştie multe, însă care, ca orice om, mai scapă câte o "perlă". Pe de altă parte, îi spune un român ceva mai în vârstă, că până murim ştim mai puţine decât vrem şi decât ar trebui.

   Învăţăm şi din lucruri de care nu ne folosim niciodată în viaţă, dacă este pace în lume, chiar şi dintr-un stagiu militar, cu sau fără termen redus, în care scopul caporalului "Căpşună" este, înainte de a-l instrui, de a-l umili pe soldatul "Zmeură" pentru că „la război este ca la război”, vorba neamţului de la Paris. Deci putem, dacă vrem, să învăţăm şi din lucruri care, în aparenţă, sunt nefolositoare.

   Nu arunc nici o anatemă, ba chiar îi dau credit noului Preşedinte şi mă rog la Dumnezeu să nu o ia pe calea fostului pentru că, pe lângă oameni de calitate, este înconjurat şi de multe lichele care, uitaţi-vă  la ele, în loc să zâmbească, rânjesc, fiind în planul doi al fotografiei de grup, bătându-se cu pumnii în „piepturile lor de tablă” că dacă nu ar fi fost ei eram tot în comunism (unii s-au convertit din foşti activişti U.T.C. şi P.C.R. în vajnici apărători ai dreptei şi ne dau lecţii de canto, schimbând carnetele de partid ca la „alba-neagra”; care dreaptă cameleoni mizerabili!?).

   Aşa că, indiferent de poziţia socială, respectând opţiunile politice, cred că trebuie să fim modeşti, rezervaţi şi cât mai chibzuiţi pentru a evita să jignim vreun om, de la vlădică la opincă, chiar şi cu privirea, cu atât mai puţin milioane de români.

   Numai un individ cu o pălărie prea mare pentru poziţia socială pe care o ocupă poate gândi în mod bolnav, pierdut în ceaţa înfumurării.

   Lucrurile acestea i-au scăpat şi d-lui Ponta care,... şi din această cauză, a pierdut.

   Dacă-şi revine, mai are timp, este tânăr.

   Sper ca jocul de-a şoarecele şi pisica, înghiţit de români timp de cel puţin 10 ani în care li s-a dat „circ şi pâine” (din păcate mai mult circ şi mai puţină pâine, cu respectarea principiului C + P = K), să se termine pentru că din astă naţie fac parte mulţi, mulţi oameni care trebuie respectaţi, chiar dacă nu sunt absolvenţi de studii superioare pentru că îi prefer pe cei care pricep, vorbesc şi scriu corect româneşte, decât pe aceia care, stâlcind două, trei limbi străine, pocesc şi limba maternă.

   Depinde numai de noi, de noi toţi, să fim cât mai mulţi oameni pentru că ţara luată înapoi este a tuturor românilor.

   În rest, sper ca vorba "multă lume, puţini oameni" să devină, cât mai repede, desuetă.

   O zi bună tuturor !

   Col.(r) Marin  BUŢIU

   24.11.2014

VOTAŢI ÎN MOD RAŢIONAL (păstraţi-vă inima pentru iubire)!

  

 BUNĂ ZIUA TUTUROR!

  Domnilor colegi, lecturând ultimele mesaje transmise de S.C.M.D., inclusiv poziţia partizană a colegului nostru, col. Aromanesei Radu de la Timişoara, membru P.N.L., nu pot decât să înţeleg sprijinul pentru unul sau pentru altul dintre cei 14 candidaţii la prezidenţiale şi acum pentru unul din doi, însă nu pot accepta ca sprijinul onest, rezultat din opţiuni politice, mai mult sau mai puţin raţionale, să se transforme într-o droaie de mesaje agasante.

   Subsemnatul nu sunt membru de partid şi fac munca sindicală cu titlu gratuit, ca mai toţi colegii noştri.

  Aşa cum am detaliat pe blog-ul Filialei Reşiţa, zilele trecute, este evident că "d-aia n-are ursul coadă" şi SCMD-ul scârţîie, pentru că unii colegi, profitând de calitatea de membru de partid şi de faptul că prin lege şi Statut nu ne este interzisă apartenenţa politică, în loc să facă politică sindicală la partid, fac politică la sindicat.

   Personal simt o greaţă faţă de toată tevatura asta cu alegerile pentru că dintre cei 14 candidaţi l-aş fi votat pe al 15-lea, însă acesta nu a candidat.

   Sigur că dacă ne gândim la cămaşă, care-i mai aproape de corp decât haina, adică exclusiv la noi, militarii în rezervă, realitatea ne-a demonstrat că unii politicieni, cu o ură viscerală, ne-au luat din pensie, în mod nelegal, ticălos şi fără pic de remuşcare iar alţii, chiar dacă numai în parte până în prezent, au reparat ce au stricat alţii.

   În aceste condiţii este lesne de înţeles, dacă nu eşti superîndoctrinat politic, că dintre două rele alegi răul cel mai mic care, întâmplător, este mai mic şi ca vârstă dar mai apropiat de doleanţele noastre... şi nu numai.

   Dacă aş fi un mercantil l-aş alege pe Iohannis pentru că este mai apropiat de sforarul şef care a promulgat legi care pe mine m-au favorizat.

   Dacă aş fi un adevărat coleg de sindicat l-aş alege pe Ponta pentru a da o şansă reală colegilor mei care au avut pensiile ciuntite zdravăn şi care aşteaptă o reparaţie totală.

   Din păcate, de la plutonier la general, tip de 25 de ani, nu s-a găsit nimeni până acum care să candideze la preşedinţie şi care să fie votat de toţi militarii români, activi, în rezervă şi în retragere pentru a stârpi corupţia şi a aduce România pe linia de plutire.

    Domnilor colegi, parcă un domn general, anul acesta, pe un blog, a sugerat să nu mai stăm cu mâna întinsă la politicienii corupţi şi să ne câştigăm / prezervăm drepturile legale, "prin noi înşine".

   Azi,... pentru preşedinte este târziu, mâine... pentru a fi parlamentar, este timp.

   Domnule preşedinte Dogaru, onorabili colegi, să trecem la fapte!!!

   Vă doresc un sfârşit de săptămână liniştit!

   VOTAŢI  ÎN  MOD  RAŢIONAL  (păstraţi-vă inima pentru iubire)!

   Cu stimă,

   Preşedintele Filialei Reşiţa a S.C.M.D.

   Col.(r) Marin BUŢIU

Bună ziua tuturor !

În urma unui e-mail pe care l-am primit în data de 10.10.2014 de la colegul nostru de sindicat d-l col.(r) Radu Aromanesei, preşedintele Filialei 1 Timişoara a S.C.M.D. şi vicepreşedinte al CD pentru zona de vest, la care erau anexate două mesaje, unul cu titlul “Rezultatele pichetării de ieri, 06.10.2014”, semnat de d-l col.(r) dr. Mircea DOGARU, preşedintele S.C.M.D., şi celălalt, “Forţa dialogului”, semnat de d-l col.(r) Ioan-Mişu NAON, preşedintele Filialei 1 Craiova a S.C.M.D., am făcut unele consideraţii în nume personal pe care le-am comunicat tuturor celor care au primit mesajele de mai sus, tot pe calea poştei electronice.

Ulterior, am primit de la Secretariatul General al S.C.M.D. propunerea de a posta “articolul” pe pagina Filialei Reşiţa a S.C.M.D..

Apreciez că unele puncte de vedere personale transmise prin e-mail unor colegi şi, spre ştiinţă, şi la S.G. al S.C.M.D., chiar dacă privesc şi propuneri privind activitatea sindicală sau poate chiar din acest motiv, sunt chestiuni interne care, odată postate pe blog, fără a fi secrete, sunt la latitudinea oricărei persoane, din afara S.C.M.D.-ului de a le accesa.

Nu cred că este normal ca mesajele interpersonale ale membrilor de sindicat, fie şi fără a fi confidenţiale, să capete atributele unui “articol” pentru a fi publicate pe blog sau/şi pe site-ul S.C.M.D., cu atât mai mult cu cât nu am urmărit această finalitate, nici prin conţinutul şi nici prin construcţia mesajului.

Pe cale de consecinţă, consider că trebuie să fie separate propunerile sindicale care privesc modificări ale STATUTULUI S.C.M.D., ce au caracter de “bucătărie internă”, de părerile, de opţiunile sau de partizanatele politice, fapt pentru care din materialul pe care îl voi posta pe blog voi elimina aspectele care sunt irelevante pentru nemembrii de sindicat.

Din conţinutul mesajelor pe care l-am primit cu câteva zile în urmă se desprind străvezii partizanate politice pe fondul luptei pentru "CIOLANUL SUPREM", oricât se încearcă aruncarea în ochii sindicaliştilor a fumigenei cu necesitatea luptei, pe principiul "acum sau niciodată", pentru dezbaterea în Parlament, cu celeritate, a proiectului "NOUA LEGE A PENSIILOR MILITARE".

Nu pot să nu observ că dreptul statutar de a face parte din partide politice, pe care nu-l pot contesta pentru că este legal, chiar dacă nu este şi moral, înclină balanţa eforturilor de la o cât mai strânsă unire a sindicaliştilor în realizarea obiectivelor noastre spre o pierdere iraţională a energiilor către sfera politică.

Această "viteză de croazieră" îmi aduce aminte de osârdia cu care, acum, nu mai târziu, unii slujbaşi al Statului fac şi desfac destine.

Sigur că, divagând, orice om onest vrea să se facă dreptate iar nemernicii care au devalizat ţara după 1989, în goana nebună după bogăţie şi conduşi de precepte transpartinice, să fie condamnaţi.

Este greu însă să gândeşti că în luna noiembrie 2014, după 25 de ani de "hoţie", trebuie arestaţi preventiv toţi infractorii cu gulere albe, "uitaţi" un sfert de veac,  în ideea că acum, în această lună, sunt realizate momentele operative pentru toţi mogulii, fără să legi toată această "aglomerare" de alegeri, în considerarea faptului că politica este deasupra tuturor şi fără politică nu se poate.

Personal, ca fost ofiţer de economic şi de cercetări penale, cunosc care sunt condiţiile care conduc la crearea momentul operativ al transformării informaţiilor în probe şi care este diferenţa dintre actele premergătoare şi condiţiile de îndeplinit pentru începerea urmării penale, cu sau fără punerea în mişcare a acţiunii penale, cu sau fără dispunerea de măsuri preventive şi asigurătorii, context în care ÎMI EXPRIM REZERVA FAŢĂ DE COINCIDENŢA ÎNTRUNIRII CONDIŢIILOR OPERATIVE, ÎN MOD SIMULTAN, ÎN "N" CAUZE PENALE, ÎN ACEASTĂ LUNĂ, astfel că, „mutatis mutandis”, apreciez că este corect şi înţelept ca nimeni să nu poată lega doleanţele noastre, perfect îndreptăţite, de actualele jocuri politice, dreptatea „până la capăt” neputând să fie realizată, în mod obiectiv, până la sfârşitul lunii noiembrie 2014.

C.N.R.-ul "bate la uşă" şi constat că, în loc să dezbatem propunerile sindicaliştilor, foarte multe binevenite, pentru amendarea STATUT-ului şi R.O.F.-ului S.C.M.D., ne jucăm de-a politica.

De ce oare, avem şi noi un DNA al S.C.M.D. !!!???

Spun astea pentru că la umilele noastre propuneri numai câţiva colegi (îl salut pe colegul nostru de la Filiala Ineu) ne-au luat în seamă şi ne-au dat "like".

Domnilor colegi,

Chiar dacă unora nu le convine, reiterez faptul că puterea S.C.M.D. stă în puterea membrilor de sindicat şi a filialelor, context în care am propus, prin d-l col.(r) Aromanesei Radu, să prezinte conducerii S.C.M.D., la şedinţa din data de 02.10.2014, câteva măsuri menite a conduce la o mai bună organizare şi funcţionare a Sindicatului, aspecte pe care le-am apreciat că sunt utile a fi luate în considerare şi pentru completarea/amendarea Statutului S.C.M.D. şi a R.O.F.-lui şi care, împreună cu ale dvs., pot fi de natură să conducă la supravieţuirea S.C.M.D. propuneri care au fost comunicate celor interesaţi şi pe care le mai reiterez, cât mai sintetic, în continuare:

1.-acordarea personalităţii juridice pentru filiale;

2.-C.N.R.-urile să aibă loc odată la 2 ani, din raţiuni de economisire a fondurilor băneşti, în condiţiile în care soluţionarea problemelor operative ale S.C.M.D. pot fi soluţionate de B.O.C. şi de C.D.;

3.-consultarea membrilor de sindicat înainte de realizarea, la nivel central, a unor protocoale de colaborare sau parteneriate cu alte structuri sindicale, cu o.n.g.-uri etc.;

4.-realizarea de acţiuni stradale numai cu acordul majorităţii membrilor C.D., deoarece trebuie stabilit dacă sunt oportune şi utile cauzei sindicale, în condiţiile în care acestea necesită şi cheltuieli importante de fonduri băneşti;

5.-creşterea numărului de membrii al B.O.C. în scopul realizării unei mai mari reprezentativităţi a membrilor de sindicat;

6.-demersuri la nivel european, prin structurile civile şi militare europene, prin societatea civilă şi prin Avocatul poporului, în vederea schimbării procedurii prealabile de cenzurare a acţiunilor la CEDO care sunt declarate ca "inadmisibile" de către reprezentanţi ai statelor (referenţi) cu care reclamanţii se află în proces, măsura împiedicând astfel, pe cale administrativă, ca dosarele să mai ajungă pe rolul instanţelor de judecată.

Cred că ar fi util ca astfel de propuneri să fie însuşite înainte de C.N.R., întrucât prezentarea acestora în afara "ordinii de zi" ar echivala cu "aruncarea lor la coş".

Vă chem să ne unim, în aceste momente, în lupta sindicală, nu să ne dezbinăm şi să ne risipim energiile în lupta politică.

           Cu stimă ,

           Preşedintele Filialei Reşiţa a S.C.M.D.

                        Col.(r) Marin BUŢIU

 12.10.2014

      Bună ziua tuturor !

      Mă văd obligat, cu toate că mai devreme cu o oră mi-am zis că nu merită să le stric, înaintea sărbătorilor, liniştea colegilor de sindicat, să fiu de acord cu concluzia d-lui col.(r) Radu Aromanesei, vecinul nostru de judeţ, că unii "bătrâni" dau curs unei mizerii aruncată pe piaţă de cei cărora le este frică de unitatea militarilor.
       Am revenit şi le transmit membrilor de sindicat, care au acces la Internet şi deţin adrese de e-mail, "mesajul aiurit" al A.N.C.M.R.R. (pe care nu am dorit să-l redirecţionez), după ce am citit câteva dintre "comentariile" la ultimul articol publicat în data de 15.12.2013 pe site-ul S.C.M.D. şi am constatat că unii rezervişti bat câmpii fără a face diferenţa dintre o asociaţie şi un sindicat, respectiv de incompatibilităţile, de drepturile şi obligaţiile care le revin membrilor acestor persoane juridice.
      Alţii, frustraţi rău de tot, propun tot felul de metode grobiene de recalculare/revizuire a pensiilor pentru că sunt deranjaţi că unii au pensiile mai mari decât ale lor.

      Personal am un cuantum al pensiei îndreptat dinspre în jos spre medie, aşa că nu fac parte dintre aceia care susţin o cauză sau alta "pro domo".
      Nu îţi trebuie prea multă minte ca să-ţi dai seama că "mizeria" este dirijată în aplicarea principiului "divide et impera"!
      Îi înţeleg, dar nu-i aprob, pe mercantilii care dau din clanţă cu folos material, însă nu pot să cred că avem atâţia inocenţi printre noi care, vorba celor din mahala,... "pun botu' ".

      Sigur că există şi o categorie de "anonimi" care, de după cortină, mitocani şi nesimţiţi, pentru un pumn de mărunţiş, sunt prezenţe cotidiene şi înjură pe blog ca la uşa cortului, pentru ei civilizaţia fiind un cuvânt desuet. Am vaga impresie că "anonimii" nu sunt militari de carieră dar, pe Internet, îşi fac "carieră" pe seama noastră. Dacă nu pot să dezinformeze, pentru că într-un serviciu de propagandă-dezinformare trebuie totuşi să ai niscaiva "calităţi", măcar sunt făcuţi/plătiţi ca să bruieze fără a avea vreo legătură cu S.T.S.-ul, pentru că numai unii sunt educaţi ca să-i asculte, cu răbdare, şi pe alţii.

      În rest, parafrazând o vorbă a unui comentator de la un fost post de radio, cu reverberaţii într-un post tv,  ... "să auzim numai de bine!"

      Cu stimă ,

      M.B.

    LA CEAS DE CUMPĂNĂ …

    Azi la Reşiţa, într-o târzie zi de toamnă, este, prin voia Domnului, o zi de primăvară cu mult soare şi... linişte.

    Mă gândesc că nu mă pot bucura de o oră cu soare pe care să o petrec în parc sau pe cărări de munte pentru că, din propria culpă, făcând parte dintre aceia care, tributari unui masochism cu valenţe sociale, nu de altă natură, încerc să ţin unit un grup de pensionari dintr-un colţ de ţară.

    În cele din urmă sunt convins că nu poţi să-i ţii, "sine die", sub aceeaşi umbrelă, decât pe aceia care se aseamănă,... în idei, în preocupări comune etc., însă până atunci timpul şi noi trebuie şi putem să decidem.

    Revenind la "treburile" sindicale pe care, mai bine sau mai rău, le fac cu titlu gratuit ca mulţi alţi colegi de filiale, nu pot să nu observ că mulţi membrii de sindicat trec pe la sediu, din când în când (în special când primesc o nouă decizie de pensie cu cuantum diminuat), ca un tren prin gară, întrebând "ce se mai aude?" dar fără să spună "ce mai pot face ei pentru noi toţi?". Personal, alegând dintre două rele, îi prefer pe cei care nu mai vin deloc, unii, din păcate, nu din propria voinţă, ci din motive medicale sau pentru că sunt plecaţi pe alte meleaguri.

    Este cert că mercantilii, cu tupeu şi mojicie, învăţaţi numai să primească şi să nu dea nimic în schimb, cei mai mulţi cu restanţe mari la cotizaţii, confundă sediul S.C.M.D. cu un birou de avocatură.

    Dacă tot ne străduim, o mână de oameni din B.O., să facem ca filiala să existe, cred că a venit vremea ca să punem accent pe calitatea umană şi nu pe "cantitatea" care este sublimă dar lipseşte cu desăvârşire.

    Aşadar, onorabili colegi, pentru aceia care, profitând de bunul simţ al celor care muncesc pentru ca SINDICATUL să existe, uită de prima îndatorire a unui sindicalist, sunt nevoit, pentru că toate au un sfârşit, să vă spun că este preferabil ca să rămână într-o filială 30, 40 de sindicalişti oneşti şi altruişti, decât 130, 140 de numere care se remarcă doar prin sforării, atitudine mitocănească şi servilism numai în slujba unor servicii care, rămânând fără obiectul muncii, inventează duşmani (personal declar că sânt duşmanul pungaşilor şi nemernicilor tupeişti, mulţi bolnavi psihic şi infatuaţi, care şi-au burduşit propriile buzunare şi  poşetele amantelor centuriste, distrugând o ţară sub o protecţie „instituţională”, de tip mafiot).
    Revenind la treburile sindicale … le mulţumesc celor care, crezând în unitatea tuturor militarilor şi în deviza S.C.M.D. au fost alături de noi cu mintea şi cu sufletul.

    O parte dintre noi, din păcate, gândindu-se numai la beneficiile materiale rezultate din lupta sindicală, au făcut jocul celor aflaţi, prin rotaţie, la putere, uitând, activi şi pensionari, că dacă S.C.M.D. - ul nu ar fi existat, astăzi cu toţii am fi avut numai pensii înjumătăţite prin recalculare.

    Gândindu-mă la un trist "remember", azi comemorându-se asasinarea lui John F. Kennedy din 22 noiembrie 1963 (n.1917), nu pot să nu îl parafrazez şi să ne întrebăm cu toţii: "înainte de a te întreba ce a făcut SINDICATUL pentru tine, întreabă-te ce ai făcut tu pentru SINDICAT".

    Sper ca prin lupta noastră să fie înlăturate mai toate nedreptăţile de care am avut parte pentru a beneficia de o viaţă de pensionar liniştită şi o pensie neştirbită de elementele trădătoare de neam, deţinătoare de conturi în paradisuri fiscale.

    Cu stimă ,

    Preşedintele S.C.M.D., Filiala Reşiţa

    Col.(r) Marin BUŢIU