miercuri, 14 martie 2018
„FINIT CORONA OPUS”
Un onorabil domn general, cu care, din când în când, mai
schimb mesaje pe email, mi-a trimis o “analiză” a unui alt domn, probabil tot
cu grade, ce s-a încumetat să-i lumineze pe rezerviştii care calcă în străchini
atunci când interpretează hăţişul de prevederi legale care a cam măcelărit
dispoziţiile Legii nr.223/2015 privind pensiile militare de stat.
Pentru că nu am acceptul celor doi domni (pe al doilea
nu-l cunosc decât după asumarea mesajului redirecţionat), mă abţin să le dau
numele în vileag.
Şi a reuşit colegul nostru de bătrâneţe, în bună parte, să
ne lămurească, fapt pentru care merită o bilă albă (poate nouă, zece), chiar
dacă din când în când a marşat, în expozeu, spre o atitudine de profesor care
îi face prostovani pe elevi, în genul în care marele maestru Florin Piersic era
magistral în monologul „Un pedagog de şcoală nouă”.
Oricum, este bine că ne mai convorbim şi tragem (de)
învăţăminte pentru şlefuirea culturii profesionale. Unii autodidacţi, fără
facultate dar cu mult sârg, au ajuns „doctori în drept”.
Ce ne făceam noi, militarii pensionari, dacă am fi fost
lăsaţi să ne pregătim, în tihnă, spre zborul final!? Era bine.
Dar nu şi nu, ai noştri politicieni (de toate culorile
curcubeului) fac şi desfac legi care ne şicanează de vreo zece ani încoace,
fără să fie nevoie, pentru a se găsi în treabă dar nu reuşesc (în afară de
promisiuni demagogice) să scoată ţara din marea brambureală în care se află de
29 de ani.
Dincolo de exerciţiul juridic elaborat, cu raţionamente corecte,
în mare parte, privind procedura actualizării pensiilor militare (este
discutabili modul în care a aplicat principiul „Tempus regit actum”), observ că
autorul articolului, făcând trimitere la un PDF, a virat brusc, la finalul
articolului, şi s-a oprit la a trage o concluzie total eronată (fără nicio
legătură cu mesajul) cum că SCMD „nu are sentinţă civilă care să ateste
faptul că este organizaţie sindicală în înţelesul Legii nr.62/2011 Legea
dialogului social...".
Adevăr grăita..., vorba vine, pentru că SCMD s-a înfiinţat
în anul 2009, adică cu vreo doi ani înainte de intrarea în vigoare a Legii
dialogului social, când legea pomenită nu se "născuse", adică temeiul
legal al înfiinţării/dobândirii personalităţii juridice de către SCMD este
sentinţa nr.83 din 18.08.2009 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, pronunţată în
dosarul civil nr.26479/299/2009, în baza art.15 şi 17 din Legea sindicatelor nr.54/2003,
în vigoare în anul 2009.
A dat cu oiştea în gard şi s-a înecat ca ţiganu` la mal
sau precum spunea Dănilă Prepeleac cu vorba-i de duh, „Na-ţi-o frântă, că ţi-am
dres-o!”
Chiar stimabile, „ce-are sura cu prefectura?” (unii, care
nu ştiu provenienţa expresiei, confundă consoana „r” cu „l” dar pare că ar fi
mai potrivit „l”-ul în situaţii punctuale, gândindu-ne la unii prefecţi imperfecţi
care conduc instituţia cu…).
Supralicitând şi divagând, m-am gândit şi la maxima lui
Ovidiu din Heroides (II, 85) care s-ar traduce liber prin zicala: „Urma alege"
sau „Ce-ai semănat, vei culege", cu alte cuvinte sfârşitul este în direct
raport şi o consecinţă a începutului.
titlul
acestui mesaj trimite şi către vorba lui La Fontaine care are un înţeles
echivalent: “En toute chose il faut considerer la fin".
Cele vorbe de mai sus pot fi folosite
spre lauda dar şi spre condamnarea cuiva.
Şi am ajuns la final, domnilor colegi
de suferinţă, concluzionând că este o mare manipulare folosirea unui (ne)adevăr
care nu are legătură cu cauza iar cel care bate pe la uşi închise, cu gândul la
“divide et impera”, nu este demn nici de gradul de soldat.
Asta este, sfârşitul încununează
opera.
Adică, în context, ce are Legea
nr.223/2015 (sura) cu faptul că SCMD-ul (Prefectura) “nu are sentinţă civilă” ?
Ba are,
berbecule,… are sentinţă civilă !!!
E greu să fim uniţi !?
Nu, dacă trecem peste manipulări şi, mai
ales, peste orgolii.
Am onoarea !
Preşedintele Filialei Reşiţa a S.C.M.D.
Col.(rtr.) Marin BUŢIU