CUM SĂ PETREACĂ VOIEVOZII...
(pseudo-ghid
al alegătorului,... şi al candidatului)
Mărturisesc,
uneori mă roade invidia, aşa cum s-a întâmplat deunăzi. Atunci, un prieten,
cinstit şi aprig moldovean, mi-a dat un petec de hârtie pe care notase, cu
încântarea pe care i-o cunosc, câteva superbe gânduri, scrise cu inegalabilă
măiestrie în “Fraţii Jderi” - de Ceahlăul literaturii române - bădiţa
Sadoveanu.
Eram invidios că nu descoperisem eu asemenea comori de
cuget românesc, deşi romanul îl ştiu pe dinafară...
Şi zicea Măria Sa Ştefan, în cartea ca un balsam, cu
întâmplări minunate, din vremuri de demult: “...Şi bucuriile, şi
dezmierdările voievozilor trebuiesc să fie puţine şi ascunse. Robului şi
sărmanului le sunt îngăduite greşalele şi păcatele; dar noi, domnii şi
stăpânitorii, avem datorii mai mari faţă de Dumnezeu”.
Doamne, Măria Ta, Ştefane, sau Măria Ta, Sadoveanu, ce
frumoase cuvinte! Şi cât de bine s-ar potrivi şi “voievozilor” noştri de azi!
Căci, să fim cinstiţi şi să recunoaştem: cine trăieşte în prisosinţă (şi
“voievozii” noştri n-or spune că le ajunge) îşi schimbă fără voie
punctul de vedere asupra vieţii. Adică, mai clar, viaţa însăşi are putere de
corupţie, care dă celui ce are, nu doar alt trai, ci şi altă gândire. Cum spune
românul, sătulul nu crede flămândului.
Dar când, în plus, mai eşti şi conducător (politic sau
de stat - tot una e), eşti în ochii mulţimii; o vorbă de duh zice că maimuţei,
cu cât se urcă mai sus în copac, cu atât mai abitir i se vede fundul...,
scuzaţi expresia.
Dacă mai eşti şi voinic, mereu plecat pe sabatul
simţurilor, s-a dus ciorilor ştaiful acela care trebuie să impună, s-a dus
prestigiul, dar rămâne de izbelişte şi sărmanul, care în domnia ta şi-a pus
nădejdile.
Ce să-i facem, aşa-i viaţa. Vrei mărire, dar asta
trebuie să însemne şi crâncenă suferinţă, una chemând-o pe cealaltă, aşa cum
lumina cheamă întunericul. Când eşti voievod şi conduci noroade, să ştii
să găseşti cumpăna între ce vrei, ce poţi şi ce ai, cele trei chei ale
smereniei, ale bunei-cuviinţe. Aşa gândea bădiţa Sadoveanu că a trăit Măria Sa
Ştefan cel Mare şi Sfânt... Să ai harul de a umple zilele tale cu istorie.
G-ral bg. (r) Adrian MARINESCU – Reşiţa
martie 2016
......................................................................................................................
La "PASTILA" de mai sus nu pot decât să adaug că le urez "voievozilor" care încalcă legea, obiceiul locului şi principiile moralei,... să le stea în gât pastila ca un măr pădureţ, fără să aibă norocul Albei ca Zăpada.
Cu stimă,
Col.(r) Marin BUŢIU
