Luptăm şi pentru „umbrelişti”

Am onoarea!

Da, domnilor colegi! Ce facem, mai luptăm sau depunem armele?

prostovanii / laşii, pensionarii cu grade şi fără, s-au retras în carapace, plimbă umbrela prin oraş, chiar şi când nu plouă, dar nu pricep un lucru elementar!  Au păţit-o pensionarii civili, începând cu Legea nr.19/2000, dar mai ales pensionarii militari prin 2010 cu recalcularea în baza H.G. nr.735/2010 şi, după ce b.+b. au dat „chix” în instanţa de judecată, şi-au „reparat” înfrângerea prin revizuirea pensiilor în temeiul O.U.G. nr.1/2011, iar reparaţia pentru pensionarii militari cu pensiile diminuate a fost doar parţială prin aplicarea Legii nr.241/2013.

Să le spunem “umbrelişti” (aşa îmbogăţim limba română) celor care, cel puţin din comoditate, plimbă umbrela şi pe ploaie şi pe soare.

Eu nu am păţit-o dar lupt, din sau pentru apărarea unor principii, şi pentru “umbrelişti”.

Ei, automulţumiţii, gândesc cam aşa: "e rău că m-au ras, bine că nu mi-au luat!"

Bine, domnilor, fără a bate un apropo la vreo bancă, rămâneţi cu "miau, miau !!!"

Unii pensionari se mai luptă şi acum pentru recuperarea integrală a drepturilor ciuntite. Un exemplu îl avem chiar la Reşiţa (n-am acordul pentru alte date) şi este demn de urmat pentru că aplică principiul neamţului care ar suna cam aşa: "cel care nu apreciază un eurocent nu este demn de un euro".

Aşa va fi şi în prezent, adică vor beneficia de indexare cu rata inflaţiei şi de actualizări (dacă ni le mai dau) numai după ce pensionarii discriminaţi ajung la cuantumul rămas în plată. Diferenţa dintre cele două cuantumuri se va realiza / egaliza peste mulţi ani, când mulţi nu vor mai fi, adică la "Sfântu' Aşteaptă".

Sigur că un proces, dacă este început, poate fi continuat de către succesori, însă câţi vor sau ştiu asta.

Şi aşa, banii rămân la Stat ca'n poanta cu STATUIA, adică STATU' IA TOT.

Lupta cu politrucii trebuie, bineînţeles, să o continuăm. Ne mai oprim câteodată să mai tragem aer în piept pentru a ne duela din nou cu cei care ne-au tras în piept.

Mergem prin deşertul creat de trădătorii de neam şi, din când în când, o prindem de picioare pe "Fata Morgana".

Lupta este grea şi pentru că ducem o "luptă colosală cu prostul care are şcoală". Dacă ar fi numai proşti poate că i-am ierta dar nu şi pentru că sunt nişte nemernici.

Cred că suntem mulţi care gândim astfel, unii mai şi spunem, însă din orgolii nemăsurate şi neîntemeiate rămânem doar în grupe şi detaşamente de partizani (sindicate, asociaţii etc.) şi nu vrem să fim o redutabilă armată, adică o forţă reprezentativă a pensionarilor militari care să-i determine pe politruci să cam tremure şi să fie adevăraţi politicieni. Este adevărat că partizanii sunt mai greu de manipulat dar, ... totuşi.

Observaţi, vă rog, că şi prorogările drepturilor îl au ca reper tot pe "Sfântu' Aşteaptă"!

"Procedura" prorogării, ca şi a recalculării / revizuirii pensiilor spre în jos, au practicat-o şi o practică toate partidele şi guvernele lor. Prorogarea este o boală molipsitoare care goleşte de conţinut drepturile legale şi intră cu satârul în dreptul de proprietate.

Adică ne tund jigodiile cu tot felul de ustensile până rămânem "zero" şi apoi, dacă mai rezistăm (fără haştag), ne lasă şi fără urechi.

Şi aşa, "puterea poporului" rămâne doar o sintagmă iar drepturile ni se repară, parţial, din patru în patru ani iar poporul, cu o ultimă speranţă, face coadă la pupat de moaşte şi mai crede în onestitatea politicienilor agramaţi care au ajuns prin lobby (mită) în fruntea unor partide cu gândul cum să secătuiască ţara, pe repede înainte.

Seneca ar fi spus: „Cea mai mare comoară este să poţi să fii fericit cu puţin. Pentru că puţinul nu îţi va lipsi niciodată!“

De acord cu vorbele de duh dar exemplul ar trebui să-l dea poporului hoţii cu averile ascunse prin paradisurile fiscale, dintre care mulţi ne-au condus şi încă ne mai conduc. Istoria ne învaţă că hoţii nu se mulţumesc cu puţin (unii nici cu mult) pentru că dacă ar fi aşa nu ar mai fura.

„de ce fură hoţul? Fură că n’are. Şi când are de ce mai fură? Fură că s-a învăţat” .

Concluzia mea: „e dezastru, pentru popor, când hoţul ajunge la putere iar când puterea hoţului corupe totul ţara este pe marginea prăpastiei”.

Apoi, pentru cei care mai respiră, punct şi de la capăt.

Au trecut deja 7(şapte) ani de când berbecii i-au luat în coarne pe militarii pensionari. Un ministru şugubăţ face reclamă la carnea de batal, probabil şi pentru a uita de porcii care ne fac mare colesterolul.

Gata! M-am lungit prea mult.

Cu respect... pentru luptători.

Un comandant de grupă.