Am onoarea !

În ultima vreme suntem sufocaţi cu ştiri, ştiri, ştiri,... în neştire, despre pensii.

După lecturarea atâtor email-uri am ajuns la concluzia, împărtăşită de majoritatea pensionarilor militari, că în general pensiile aflate în plată se vor mări după 01.01.2016. Sigur că da, în general pensiile generalilor, cu condiţia ca respectivii pensionari să fi avut gradul de plutonier la prima trecere în rezervă.

Colegilor mei, colonei în rezervă şi celor cu grade mai mici dar şi adevăraţilor generali, le indic ca începând cu luna ianuarie 2016, pentru a nu avea surprize, să folosească lupa atunci când primesc cuponul-mandat de pensie.

Cea mai perfidă minciună este jumătatea de adevăr, presărată cu promisiuni neonorate şi cu prevederi legale a căror intrare în vigoare se tot amână „sine die” şi seamănă tot mai mult cu „Fata Morgana”. Nu mai vorbesc de ciuntirea recalculării pensiilor care încă se chinuie să se nască.

Azi, în „lumea modernă”, naşterea naturală este înlocuită cu cezariana, ocazie cu care „ginecologul” („legiuitorul român”) pentru a nu ucide totuşi pruncul, de frica rudelor care vor asalta piaţa publică, îi mai taie câte o mână, câte un picior, înainte de a se naşte.

Sigur că pensiile nu vor mai avea o soartă 100% băsesciană (iată cum „îmbogăţim” limba română!) dar prin modificările tehnocratiţelor durdulii mărirea pensiilor va tinde spre zero, adică la nivelul pensiei din luna decembrie 2015 (iar „decembrie”; din cinci în cinci ani – 2010, 2015 – guvernanţii îşi îndeplinesc planul cincinal cu pensionarii).

Astfel că nu vom pierde nimic mai spre în jos, pensionarul fiind bucuros că nu pierde nimic, însă pe acest fond al bucuriei generale nici nu ne vom da seama cât vom pierde din ce, prin noua lege, trebuia să câştigăm mai spre în sus.

S-ar chema că, mai nou, suntem manipulaţi prin „teoria stagnării”, adică... „staţi liniştiţi pe locurile voastre”!

Unde dracu` am mai auzit chestia asta?

Să nu ne hazardăm, actualizarea pensiei cu rata inflaţiei nu are nimic comun cu mărirea pensiei.

Am uitat prea repede că recalcularea pensiei, conform Legii nr.223/2015, nu se face începând cu luna ianuarie 2016, în condiţiile în care ordinul comun (normele de aplicare) are termen de emitere de 90 de zile de la data intrării în vigoare a noii legi a pensiilor militare de stat iar recalcularea „se întinde” spre 24 de luni.

Deci trebuie să mai aşteptăm până la termenul de graţie din luna aprilie 2018, cei care mai trăim, pentru a spera la o iluzorie mărire a pensiei.

În rest, putem discuta vorbe sau vorbii discuţii.

Ce guvern va fi în fruntea ţării la data de 01 aprilie 2018, asta este întrebarea ?

Cu stimă ,

Preşedintele Filialei Reşiţa

Col.(r) Marin BUŢIU

     DIN NOU... LA CEAS DE CUMPĂN(Ă)IT

     Ziua bună tuturor !     
     Se pare că toamna este  mai blândă decât sperau cei care "ne mai dau gaz" iar omul anului 2015 nu poate fi decât supărat, măcar din acest punct de vedere.
     Românii, împinşi de la spate de tineri, ca urmare a tragediei care ne-a bulversat pe toţi românii, şi nu numai, strigă prin pieţe multe adevăruri, acoperind "bruiajul", în timp ce pe la unele posturi tv unii analişti şi alţi ...işti le dau lecţii de chirurgie plastică şi reparatorie adevăraţilor chirurgi, din câţi au mai rămas prin ţară după goana "băsesciană".
     Noi militarii rezervişti (activii au altă treabă), ca de obicei suntem "pro" sau "pentru contra", pe principiul "la fiecare cap altă pălărie", şi aşteptăm să trecem de două "hop-uri", 01 ianuarie 2016 şi 01 aprilie 2016, sperând ca să nu fim, din nou, păcăliţi.
     Lecturând presa şi ultimele mesaje postate pe site-ul S.C.M.D. nu pot să nu observ că sunt câteva expresii care se repetă cu obstinaţie (ex.: "după 25 (26) de ani", "corupţia ucide", "colectiv", "demisia...", "jos..." ... dar niciunul sus). 
     Cu excepţia Preşedintelui care a venit în Piaţa Universităţii, mai de voie mai de nevoie, toţi politicienii, de la stânga la dreapta "stau cu capul la cutie" şi niciunul nu mai vrea "sus", făcând notă discordantă numai câţiva care au apărut la emisiuni tv şi care, cel puţin până acum, nu au fost implicaţi în acte de corupţie. 
     Agora este bună pentru a semnala derapajele celor care ne conduc dar nu poate suplini instituţiile democratic alese.
    ALTFEL, STATUL NU EXISTĂ.

    Să privim realitatea în faţă şi să nu ne ascundem după cuvinte savante sau şchioape pentru că în oricare piaţă este poporul redus la scară, popor care, ca pretutindeni în lume, este compus din tineri şi bătrâni, profesori şi ingineri, muncitori şi agricultori (tot mai puţini), militari şi pensionari, artişti şi ziarişti, nebuni şi excentrici, hoţi şi trădători (tot mai mulţi), jigodii şi nemernici etc. Într-un oraş de provincie, îmi spunea un prieten, într-o seară de început de manifestaţie s-a strâns un numeros grup de 5 persoane din patru "partiduleţe". E clar că un partid a avut majoritatea.

    Problema nu este a instituţiilor existente (cu excepţia redimensionării acestora) pentru că într-o democraţie constituţională nu se poate altfel, ci a modului în care se face selecţia politicienilor care ajung să ne conducă.
    De peste un sfert de veac "selecţia politică" s-a cam făcut între hoţi, pe principiul frăţesc "una ţine, două mie", iar oamenii oneşti şi patrioţi au fost daţi de-o parte. Dacă preşedinţii de partide vor continua să se înconjoare de corupţi şi sunt ei înşişi corupţi, este evident că problemele pentru care se iese în stradă nu se vor rezolva.
    Suntem într-o criză de sistem. Este evident că organismul social-politic este în blocaj.  
    Dacă nu avem capete luminate care să-l deblocheze îl va debloca piaţa.
    Suntem un popor care pentru fiecare pas spre prosperitate trebuie să facem sacrificii. 
    Nu mai scăpăm de legenda "Meşterului Manole".      
    Cum putem soluţia problema? 
    Simplu, prin crearea unor mecanisme (formate tot din oameni, fie şi din piaţa publică) care să cenzureze hoţii de a mai ajunge la putere şi de a-i înlătura pe cei dovediţi deja corupţi, trădători, nemernici, cameleoni şi imorali.    
    Tonul trebuie dat de la instituţia preşedinţială şi de la şefii de partide spre în jos pentru a se face curăţenie generală. Totul este numai să se vrea pentru că dacă nu atunci am îndoieli cu privire la onestitatea dregătorilor.

    Domnilor care ne conduceţi, priviţi-vă în fiecare dimineaţă în oglindă şi spuneţi cinstit dacă aveţi ceva să vă reproşaţi în legătură cu calitatea de om iar dacă da, atunci numiţi-i pe alţii care să aleagă grâul de neghină!

    În rest,... dacă vom ajunge de unde am plecat, este numai rezultatul triumfului vicleniei şi demagogiei hoţilor care ţin cu dinţii de ciolane, manipulând poporul prin toate mijloacele.    

   Cu stimă ,    
   Marin BUŢIU

 

 

Comentariu…

la un mesaj publicat pe site-ul S.C.M.D.

 

 

 

Mai arătaţi-mi o ţară!

Pe data de 1 Iunie 1945 a fost ucis Mareşalul. Pe data de 2 iunie 1889 după unele surse, se născuse. Pe data de 20.05.2013 a murit istoricul Gheorghe Buzatu, unul din puţinii istorici care a avut curajul să mai scrie despre Mareşal şi să vadă în el ceea ce a fost adică un mare patriot.

Întâmplător sau nu, despre nici unul din ei presa nu a scris, televiziunile nu au prezentat nici măcar câteva cuvinte, de parcă nici nu ar fi existat. Dacă despre Antonescu este de înţeles teama presei vândute de a scrie, dar nu înţeleg ce au avut cu marele istoric Gheorghe Buzatu. De ce nu a pomenit nimeni despre el nici cât un rezultat al meciului România –Trinidad Tobago? Despre soarta lui Becali, săracul puşcăriaş care plăteşte cu bani grei televiziunile şi politicienii să îi susţină cauza, să introducă legea amnistierii colective şi să îl scoată din puşcărie deşi are de ispăşit două condamnări, discută toţi „democraţii” de două săptămâni de au făcut clăbuci ca dero şi nu dau semne de oboseală. Despre Antonescu sau Buzatu, nimic. Am uitat că Mareşalul Antonescu a salvat ţara şi că regele când i-a încredinţat conducerea ţării, a afirmat:“Antonescu, îţi dau conducerea ţării pe mână. În nimeni altul nu am încredere decât în tine. Nu poţi refuza deoarece tu eşti un patriot.”

Au uitat toţi că EL a fost singurul care a acceptat să îşi asume preluarea puterii, într-o perioadă nu critică ci dezastruoasă pentru ţară, singurul care a avut curajul să se înhame la o muncă aproape fără şanse de izbândă, strivit între două forţe din est şi vest care doreau supunerea României, dar nu a luat puterea că a vrut el, ci rugat de rege, nu prin loviluţie, nici prin furt electoral.

Drept mulţumire, românii se fac că uită şi ziua naşterii şi ziua uciderii lui, pentru că aşa vor alţii. Mai mult, ARMATA, prin conducătorii ei, face un gest de trădare naţională, punând la dispoziţia celor care au ordonat uciderea memoriei Mareşalului, arhivele militare dintre anii 1938 -1964 pentru a studia ce? În Comunicatul de presă al MApN se spune că au făcut aceasta, pentru a „extinde accesul reprezentanţilor Consiliului Memorial al Holocaustului din SUA la inventarele şi documentele referitoare la perioada 1938-1964, din depozitele de arhivă ale M.Ap.N.” Care Holocaust? Unde? Când? A decretat un trădător de ţară că în România a fost Holocaust şi acuma gata, am devenit toţi criminali şi vine cine vrea să ne studieze arhivele pentru că vrea să vadă unde sunt criminalii de război? Ce porcărie mai e şi asta? Şi dacă Holocaustul a avut loc conform celor care îl revendică în perioada războiului, ce treabă au ei cu arhiva până în 64? Pe cine abureşte domnul Duşa? Sau Holocaustul a ţinut până în 64? Pentru cei care încearcă să pună în spatele Mareşalului victime ale bolşevicilor şi cominterniştilor evrei, le dau spre citire, ca să nu mai caute în arhive, ordinul Mareşalului dat armatei pe timpul războiului: „Vreau ordine! Să se înţeleagă că noi suntem o armată civilizată care aduce cu ea ordinea şi siguranţa şi nu suntem hoarde barbare ce distrug şi pradă totul în calea lor. Vreau ordine şi iar ordine. Să fie împuşcat militarul care va fi prins furând sau comiţând crime în spatele frontului.”Acest om, acest comandant, acest patriot, erou al neamului, este scos în afara legii de un guvern românesc, la cererea altor conducători de ţări care se vor conducătorii lumii şi declarat “vinovat de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.”

Aşa prevede la cererea duşmanilor de ţară, O.G. nr.31 din 2002. Să nu îţi vină să vomiţi? Iar mai marii ţării, de atunci şi până acuma, oamenii de cultură, istoricii, ARMATA, presa, televiziunile, toţi tac şi acceptă această umilire a neamului, această crimă oribilă contra valorilor, eroilor neamului românesc. Toţi tac!

Antonescu, criminal de război? Culmea culmilor. Pentru ce? Pentru că şi-a slujit ţara?

Atunci hai să vedem cum îşi tratează “criminalii” celelalte ţări:

1.                 SUA

·                     Generalul Custer, cel care a masacrat şi făcut să dispară triburi şi neamuri întregi de indieni vechii locuitori ai Americii de nord, a acţionat şi-a făcut cunoscut principiul conform căruia “un Indian bun este un Indian mort!”. Asta l-a ghidat, asta a pus în practică. Şi este considerat erou al SUA, îi poartă numele 6 oraşe din 6 state americane, nu ştiu câte cimitire, o rezervaţie militară naţională şi Divizia 85 Infanterie. Antonescu nu a spus ca un evreu bun este un evreu mort, nici nu a ordonat decimarea evreilor, în cel mai rău caz le-a dat voie să plece din România, ca să nu fie prinşi de Gestapo şi totuşi este declarat criminal de război. Mai nou, dacă le-ai dat voie evreilor să îşi scape pielea, se cheamă Holocaust.

·                     Hiroşima .80000 de japonezi civili omorâţi în primele ore ale dimineţii de 06.08.1945, de o bombă aruncată dintr-un avion american, condus de Paul Tibbets, la ordinul preşedintelui SUA de la acea vreme, Harry Truman. Încă 190000 de oameni au murit apoi ca urmare a efectelor secundare ale bombei atomice. Enola Gay este avionul care a purtat bomba ucigaşă nume dat după mama lui Tibbets. Deci ambii, mamă şi fiu asasini, criminali în masă şi totuşi, imediat după încheierea misiunii, pilotul asasin este decorat de generalul Karl Spaatz cu “Distinguished Service Cross” şi va ajunge după această faptă general de brigadă în armata americană. A murit la 92 de ani, onorat de întreagă Americă, nimeni niciodată nu a dat o HG şi nu l-a găsit “ vinovat de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.” Dimpotrivă, se spune că prin crima comisă a adus pace. A adus pace “MY ASS” cum ar spune chiar ei, americanii. De Truman ce să mai spun? A dat ordin să fie aruncate două bombe atomice peste Japonia. Şi, cui îi pasă? Sadam a fost omorât numai pentru că se bănuia că le are, dar nici asta nu mai contează.

1.                 Anglia

Francis Drake, cel mai celebru pirat al vremurilor, traficant de carne vie, cum li se spune acum celor care comercializează fiinţe vii, sau sclavi cum li se spunea atunci prin secolul al XVI-lea, a fost folosit mai pe faţă, mai pe ascuns de regina Angliei Elisabeta I care pe de o parte îl ridica la rang de Sir, pe de alta spunea că nu are nici o legătură cu actele lui de piraterie la adresa vaselor spaniole care se întorceau cu aur şi sclavi din „lumea nouă”. A murit la 56 de ani de dizenterie, dar onorat şi adulat, este considerat un erou al Marii Britanii, deşi a fost un negustor de sclavi, pirat, asasin plătit. Nimeni nu l-a declarat în afara legii, nimeni nu a cerut să fie studiată arhiva pentru a se vedea pe cine a omorât, pe cine a luat în sclavie, câţi africani au avut de suferit de pe urma „călătoriilor” lui.

3. Spania

Francisco Pizarro, conquistador spaniol, cuceritorul, sau masacratorul a zeci de mii de incaşi, a decimat pur şi simplu populaţiile băştinaşe din America de Sud, pentru a le lua aurul, a distrus dovezi ale civilizaţiilor mayaşe şi incaşe din răzbunare şi pentru a spori averea sa personală şi a reginei Spaniei. Numai într-o bătălie, în timpul atacului din Cajamarca în 1532 sunt ucişi între 2 000 şi 8 000 de amerindieni. Nu cere nimeni să vadă arhivele Spaniole, sau ale Ecuadorului, pentru a vedea măcar dacă au fost 2000 sau 8000 de morţi? Nu s-a înfiinţat nici un Consiliu Memorial al Holocaustului din America Latină pentru a afla numele asasinilor incaşilor pentru a culpabiliza Spania? Nu, dimpotrivă, familia lui Pizzaro s-a întors în Spania după ce acesta a fost ucis s-a stabilit la Trujillo unde a construit un palat pe care Becali l-ar pizmui, iar numele lui Pizzaro este venerat şi respectat, are statui în Spania şi toată America de Sud, nimeni nu a scos tablourile care îl reprezintă din muzee, cum a fost scoase tablourile lui Ioan Antonescu până şi din Academia Militară unde fusese comandant.

4. Franţa

Napoleon Bonaparte, un ăla mic şi crăcănat, dacă e să ne luăm după statură, născut în 1769 la Ajjacio, corsican de origine, ofiţer al armatei franceze se face remarcat în câteva lupte, apoi în 1799, la 30 de ani a organizat o lovitură de stat şi s-a proclamat Prim Consul al Franţei. Deci un uzurpator de tron care -vezi Doamne- lupă pentru democraţie, şi cere moarte nobilimii şi regilor care reprezentau simbolul răului, dar în 1804 se proclamă împărat uitând că a luptat pentru „democraţie” şi îşi numeşte fraţii regi prin diferite ţări cucerite. Inutil să mai pomenim câte războaie a purtat dintr-o ambiţie personală. Câţi oameni au murit din cauza ambiţiei lui,întreaga lume cade pe spate şi acum când îi aude rostit numele. Epoca lui este slăvită pentru că a adus Franţa acolo unde nu ajunsese în toată istoria ei de până atunci, nimeni nu îi întinează memoria, nici austriecii, nici ruşii, nici englezii, nici polonezii, nimeni, deşi a provocat pierderi imense în vieţi omeneşti aproape tuturor ţărilor Europei. Nu îl declară nici un stat criminal de război? A fost legalizată invazia unui stat de către alt stat sau ce se întâmplă?

Exemplele ar putea continua la nesfârşit, cu zeci, sute, mii de cazuri din întreaga lume. Nici chiar Stalin, despre care toţi spun că a comis crime şi a ordonat suprimarea a sute de mii de oameni, nu a fost declarat criminal, Ruşii îl adoră, nimeni nu cere să se vadă arhivele ruse, nici nu ar îndrăzni, deşi motive sunt. Numai Hitler şi toţi cei care au avut contact sau au trăit în perioada lui şi i-au fost aliaţi sunt blamaţi. Şi nici ăia toţi. Horthy este considerat erou la Unguri, Mussolini nu a fost dezavuat de italieni, italienii îi pot păstra tablourile şi statuile, nu a cerut nimeni să fie date jos, în noiembrie 2004 a fost votat al 34-lea mare italian într-un sondaj de opinie TV. A fost înmormântat în secret, dar nu din ură, ci de teamă ca populaţia, simpatizanţii să nu facă pelerinaj la mormântul lui. În 1957-1958, la cererea văduvei sale, Benito Mussolini a fost deshumat şi înmormântat lângă Predappio.

Pe lângă toate aceste personaje, Mareşalul Antonescu este sfânt. Oricum este un sfânt.

La noi nu se ştie şi nu se spune unde a fost înmormântat Mareşalul Antonescu, şi nici nu se va mai afla vreodată, arhivele Ministerului Apărării au fost date “spre studiu” celor care i-au asasinat memoria.

Mai arătaţi- mi o ţară în lumea asta care îşi bate joc de eroii săi.

Mai arătaţi-mi o ţară în care conducătorii ei să îşi bată joc de valorile, tradiţiile, istoria, dovezile arheologice ale neamului aşa cum se întâmplă în România.

Mai arătaţi-mi o ţară căreia guvernanţii să îi vândă pământul, sănătatea, apele, aprobând otrăvirea pământului cu cianuri şi metode de exploatare criminale.

Mai arătaţi-mi o ţară în care să se aprobe un plan de intoxicare, cancerizare a populaţiei printr-un Codex Alimentarus criminal.

Mai arătaţi-mi o ţară în care un ambasador al unei ţări străine să propună procurorii ţării, sau să facă legi ale statului în care este un simplu trimis cu sarcini diplomatice, nu de guvernare.

Mai arătaţi-mi o ţară în care preşedintele să spună că nu interesele naţionale contează, ci interesele străine.

Mai arătaţi-mi o ţară în care minoritatea conlocuitoare să facă legea şantajând puterea politică şi legislativă cu retragerea voturilor dacă nu li se dă autonomie.

Mai arătaţi-mi o ţară în care toate guvernele  să îşi bată joc de sistemul de sănătate şi de  învăţământ purtându-se aşa cum nici domnitorii fanarioţi nu s-au purtat deşi guvernau într-o ţară străină.

Mai arătaţi-mi o ţară în care preşedintele şi candidatul la funcţia de prim ministru, pentru că asta era Ponta când a semnat actul de supunere, cu Băsescu, să facă un act de mână, “instituţional” prin care să îşi împartă puterea.

Mai arătaţi-mi o ţară în care populaţia să fie atât de indiferentă, atât de tembelizată atât de dezumanizată, atât de iraţională, atât de depersonalizată, atât de devalorizată, încât să plângă pe umerii unui cioban condamnat de trei ori, pentru fraudă, fals în declaraţii, sechestrare de persoane, dar să se facă că nu ştie când s-a născut şi a murit unul din cei mai mari patrioţi ai ei, sau că a murit unul din istoricii ei.

Arătaţi-mi vă rog încă o ţară unde să se întâmple toate astea, înainte să îmi pleznească inima de ruşine că fac parte din cel mai îndobitocit popor!

Boboc Costel

costel_boboc41@yahoo.com 

Tot binele si pentru mult timp !

la 05:44

Un comentariu:

Bonifatie 3 noiembrie 2015, 01:04

Da, domnule Boboc, aveţi dreptate!
     Vă susţin!
      EROII NEAMULUI rămân în gândurile şi în inimile ROMÂNILOR. Orice lege, cu caracter eminamente politic, este imorală şi va cădea în desuetudine.
     Cei puternici, care din păcate nu sunt şi cei mai drepţi, încearcă să rescrie istoria fără a avea un elementar simţ al moralităţii.
      Mareşalul şi Armata României au încercat să îndrepte nedreapta ciuntire de ţară cauzată de politicienii laşi şi corupţi ai acelor vremuri.
      A gândi că dacă ne-am fi oprit la Nistru ruşii ne-ar fi lăsat Basarabia după război este o mare inepţie, în condiţiile în care ne-au luat-o cu japca în timp de pace. Nu noi am luat o parte din Rusia, ci Rusia a luat o parte din România, prin rapt.
      Polonezii, cu care am fost vecini, cu graniţă comună, nu şi-au trimis armata spre est şi rezultatul a fost că după război ruşii le-au ciuntit jumătate din ţară. Nu a contat nici faptul că ambele popoare sunt slave.
      În zona unde astăzi se află Gaza, Israelul şi Libanul marele Bonaparte a ordonat uciderea cu baioneta (pentru economie de muniţie) a peste 4.000 de localnici care şi-au încălcat cuvântul de a nu lupta împotriva trupelor franceze de ocupaţie.
     "La război, ca la război", vorba urmaşilor lui Napoleon. Din diferite motive, pretexte şi împrejurări, cad victime sute, mii, milioane de pământeni.
     A cui este vina?! A celor învinşi.
     Puţinii politicieni patrioţi sunt un glas prea slab care este acoperit de o numeroasă gaşcă de lepre.
     Să începem să ne facem ordine în propria ogradă şi apoi, fără să le cerem, ne vor respecta şi străinii.
     Ce trebuie făcut? Este simplu, să vorbim şi apoi să facem ca procentul să se schime în favoarea ROMÂNILOR. Nemernicii şi trădătorii de neam trebuie pedepsiţi. Faptele care afectează fiinţa naţională trebuie să devină imprescriptibile. Cum? Simplu, prin modificarea legii penale!
     Arestările preventive sunt măsuri procesuale care se impun în condiţiile stabilite de Codul de procedură penală dar de care nu trebuie să se abuzeze pentru că riscă să se transforme într-un circ şi nu conduc la prevenţia generală.
     Condamnările exemplare, da. O să strâng fonduri şi o să ridic un monument completului de judecată care va pronunţa o hotărâre de condamnare la 25 de ani de închisoare pentru devalizarea ţării prin acte de corupţie.
     Propun ca o eventuală reducere a pedepsei să fie prevăzută în Codul penal numai în situaţia în care prejudiciul va fi recuperat integral pentru că altfel riscăm să avem cei mai mulţi scriitori şi poeţi proveniţi din "Beciul domnesc".
     Oare va ajunge acest comentariu şi la "urechile" celor care fac legi pentru popor, nu pentru hoţi?!
    Să dea Domnul!

    ROMÂNI, STRÂNGEŢI RÂNDURILE !!!

    04.10.2015

    Am onoarea!    Le mulţumesc tuturor colegilor de sindicat şi prietenilor care s-au implicat şi au fost prezenţi la aniversarea "Zilei persoanelor vârstnice" din data de 01.10.2015 la sediul "Centrului de Servicii de Asistenţă Socială pentru Persoanele Vârstnice" din mun.Reşiţa.
    Am obţinut aprobarea ca membrii de sindicat ai Filialei Reşiţa să aibă acces zilnic la C.S.A.S.P.V. pentru desfăşurarea de activităţi de socializare, recreative şi de documentare (şah, bibliotecă, internet etc.) în zilele de luni - vineri, între de la orele 08,00 - 16,00.

    Transmit mesajul, spre ştiinţă, şi la conducerea S.C.M.D. .

    Accesaţi blog-ul de mai jos pentru a vizualiza câteva aspecte de la desfăşurarea întrunirii.

    Cu stimă ,    Marin BUŢIU

     http://blogmediacid.ro/news.php

 

joi, 13 august 2015

 

 

 

Omul,… care sfinţeşte locul

Aştern aceste gânduri, fiind „mânat în luptă” de sentimente deloc prozaice pentru că, în ceasuri de veghe, mă destăinui, sânt un romantic incurabil.

Poate că unii vor spune că romantismul nu are nimic comun cu ceea ce defineşte un om al oastei. Pardon! Nu am timp să vă enumăr câţi scriitori, poeţi, pictori, compozitori şi artişti de toate felurile au fost sau sunt militari de carieră. Deci, scriitorii şi poeţii să scrie, să cânte soliştii vocali şi instrumentiştii dar mai puţin, sau chiar deloc, cântăreţii!

Aşa că, fără a fi un artist, îi conjur pe colegii noştri sindicalişti, din Bucureşti şi de la filiale, fie şi după ce vor scăpa de vara dogoritoare, să mai vorbim şi despre noi ca oameni, nu numai despre noi ca pensionari.

Acum, când lunga vară fierbinte, cu ajutorul Domnului şi ca urmare a luptei cu stăruire şi îndârjire a sindicaliştilor militari, pensionari şi activi, ne-a ostoit cu răcoarea normalităţii, venind ca o compensare divină care a înlăturat lucrarea necuratului, suntem din nou ceea ce am fost, adică pensionari militari, conform Legii nr.223/2015 privind pensiile militare de stat, şi nu asistaţi sociali.

Va fi vreme să mai vorbim şi despre imperfecţiunea legii (în afara Providenţei nimic nu este perfect) dar azi mă gândesc că în viaţa asta şi în cea viitoare, creadă fiecare ce o vrea, materia nu înseamnă mai nimic fără spirit.

Interesul material, în ceea ce ne priveşte prezervarea şi apărarea dreptului la pensie în cuantumul stabilit potrivit legii la trecerea în rezervă, a fost „liantul integrator” (sună al dracului de comunist) care a adunat mii şi mii de pensionari militari sub pavăza S.C.M.D.-lui iar când acesta a dispărut (interesul) au plecat şi profitorii, unii spre „interesul naţional”, poate şi, în parte, pe fondul unei inconsecvenţe la nivel central în apărarea drepturilor statutare ale sindicaliştilor, „cenzurate” prin decizii neagreate de majoritatea membrilor de sindicat, asupra cărora voi insista într-un viitor mesaj.

Şi dacă, precum vine vorba, „omul sfinţeşte locul”, se mai întâmplă, din păcate mai rar dar mai bine decât deloc, ca şi „locul” să sfinţească omul.

Farmecul şi dominaţia spiritului asupra materiei, care undeva se contopesc pentru ca apoi fiecare, asemenea unei geneze cu forcepsul, să-şi urmeze drumul, ne face, de multe ori fără să ne dăm seamă, ca să mai fim, noi oamenii, împreună.

Aici, într-un capăt de ţară, la Reşiţa, Dumnezeu ne-a blagoslovit cu mai multe bune decât rele (am observat că pe vreme de caniculă, pădurea, apropiată de locurile în care căutăm odihna, este… frate cu românul), iar pe noi membrii de sindicat ne-a binecuvântat cu un preşedinte de onoare a cărui absenţă a resimţim în fiecare zi în care nu ne întâlnim.

…

Aşadar,… să purcedem la drum.

D-l g-ral bg.(r) Adrian MARINESCU, al nostru preşedinte de onoare, căci de domnia sa este vorba, face parte dintre acei OAMENI care fac mai mult bine într-un an, pentru semeni şi pentru posteritate, decât alţii într-o viaţă. Se spune că gradul de civilizaţie al unei naţiuni este dat media gradului de civilizaţie al fiecărui cetăţean care face parte din acea naţiune.

Este evident că dacă ţara ar avea parte de mai mulţi oameni morali, patrioţi, oneşti şi buni profesionişti (în S.C.M.D. au rămas mai mulţi oameni de calitate decât au plecat, de la plutonier la general, şi numai din lipsă de spaţiu şi pentru că nu am încuviinţarea acestora nu-i pot aminti) am fi un popor „Über alles”.

Domnul general, pentru că aşa mă adresez preşedintelui nostru de onoare, ne face ONOARE cu majuscule. Numai cei care ne cunosc ştiu că al meu „laudátio” este, în mod exclusiv, un sincer discurs de elogiere care nu ascunde nici un interes mercantil. Ce interes poate fi într-un apus de soare decât acela de a fura frumuseţea sa ca hrană pentru suflet!?

Dacă ar fi să amintesc toate lucrurile bune care îl caracterizează pe domnul general ar trebuie ca în fiecare zi să public câte un articol, aşa că, sub rezerva de a scăpa (sper să nu dau cu bâta-n baltă), prin sinteză, aspectele esenţiale care au caracterizat devenirea d-lui general, nu pot să nu constat că Dumnezeu a vrut şi a hotărât să se nască în anul de graţie 1936 pe plaiuri mioritice, adică în „dulcele târg al Ieşilor”, la un sfârşit de lună august, într-o zi de 25.

A îmbrăţişat cariera militară şi, cum puţini oameni sunt pe lume, a fost de trei ori şef de promoţie, respectiv ca absolvent al Colegiului Militar „Dimitrie Cantemir” – promoţia 1954, ca absolvent al Şcolii Militare de ofiţeri de artilerie – promoţia 1957 şi absolvent al Academiei Militare Tehnice, specialitatea Armament – promoţia 1965.

Apoi, fiind un extraordinar profesionist, a deţinut funcţii dintre cele mai importante în sistemul naţional al industriei de armament, ca inginer şef la Baza 183 Sibiu, apoi comandant la Baza 135 Târgovişte, după care a fost Şef de Proiect şi Locţiitor al Comandantului Artileriei Forţelor Armate pentru Tehnica Nouă la M.Ap.N. iar de la 01.01.1977, timp de aproape 20 de ani, până la trecerea în rezervă, detaşat în Industria de Apărare, ca Director General al Întreprinderii Mecanice Reşiţa.

Sub conducerea sa au fost fabricate aproape 4.000 de tunuri de calibru peste 100 mm, în 13 modele. Toată artileria terestră a Armatei Române este fabricată la Reşiţa. O însemnată cantitate a fost exportată, participând cu rezultate remarcabile în misiuni de luptă pe diverse teatre de operaţii şi cu un însemnat aport valutar la bugetul României.

Ca specialist, d-l general este deţinător a numeroase certificate de inovaţii şi a 3 certificate de inventator, toate referitoare la utilaje şi tehnologii moderne pentru fabricaţia de armament.

…

Şi acum, acum somităţile în materie s-au pensionat, armata a fost desfiinţată iar fabricile de armament au fost închise.

Îmi aduc aminte că în luna martie 2011, când d-l preşedinte Mircea Dogaru a avut iniţiativa şi a participat la înfiinţarea Filialei Reşiţa a S.C.M.D., după discursul domnului general, auzind câte tunuri au fost fabricate la I.M.R., a tras o amară concluzie spunând, citez de pe hard-disk – ul personal: „Dvs., d-le general aţi fabricat tunuri iar din 1989 încoace, democraţii au dat tunuri!”

Se pune o întrebare de bun simţ: cine şi de ce a trădat România? Mulţi ştiu răspunsul dar poporului i se dă doar circ şi… ceva pâine.

Numai că d-l general, o flacără greu de stins, a continuat să se pună în slujba comunităţii şi a oamenilor iar în cele din urmă oamenii locului i-au mulţumit şi l-au omagiat.

După trecerea în rezervă (1996) s-a implicat în activitatea administrativ-edilitară a Municipiului Reşiţa. A fost consilier local, timp de două legislaturi (1996 – 2000 şi 2000 – 2004).

Activitatea de excepţie, cu grad de complexitate deosebită, contribuţia majoră la atingerea obiectivului strategic de mare anvergură – înzestrarea Armatei cu artilerie modernă din producţia internă, toate aceste elemente au fundamentat avansarea sa în grad de General de Brigadă (luna mai 2000, Monitorul Oficial, Partea I, nr.259).

Şi ca să revin la ce am început, domul general s-a distins în comunitate şi ca un om de litere şi a lansat, în seara zilei de 08.07.2015, volumul de memorii „Arme şi destine”, Editura Semne, Bucureşti, 2015, la librăria „Semn de carte” din Reşiţa.

Îmi permit să spicuiesc, de pe site-ul semndecarte, câteva dintre multele aprecieri făcute de oamenii de litere care au participat la lansarea cărţii. Astfel, deschiderea evenimentului a făcut-o Camelia Duca, directorul librăriei şi principalul organizator a vorbit „despre plăcerea cu care a citit volumul, descoperind că Adrian Marinescu a avut parte de întâlniri fabuloase, cu oameni care au intrat în istoria literaturii române”. Despre carte a vorbit şi Ada D. Cruceanu, care a apreciat că „volumul este pe de o parte memorialistic, pe de altă parte, aparţine istoriei literaturii. Aceasta pentru că Adrian Marinescu aduce informaţii inedite despre mari scriitori cu destinele cărora s-a intersectat. De exemplu, cu Nicolae Labiş a împărţit aceeaşi cameră de cămin, în clasa a VIII-a, iar cu Marin Sorescu a fost coleg de bancă la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Predeal”. A vorbit şi domnul general care, „cu excesivă modestie, a avut şi o răbufnire de orgoliu când a spus: »Tinerii de astăzi ar trebui să ştie că nu din cauza noastră trăiesc cum trăiesc, ci datorită nouă mai trăiesc, fiindcă, să recunoaştem, în mare parte încă mai trăim din realizările acelor vremuri blamate!«”.

Personal pot să adaug că „Arme şi destine” este mult, mult mai mult decât o carte de memorii, este însăşi viaţa, în diferitele ei ipostaze, este un tablou în culori pastel, cu nuanţe, uneori dure, de impresionism şi expresionism.

Şi pentru că trebuie să închei, în cele din urmă „locul” a fost recunoscător omului care l-a sfinţit şi prin H.C.L. Reşiţa nr.174 din 28.07.2015 i-a acordat domnului general Adrian MARINESCU titlul de „Cetăţean de onoare” al Municipiului Reşiţa „pentru contribuţia marcantă adusă comunităţii locale”.

Chiar dacă nu este locul acum, totuşi îmi aduc aminte că odată ni s-a cerut, de la nivel central, să facem propuneri pentru acordarea de medalii sau decoraţii membrilor de sindicat reprezentativi ai S.C.M.D. şi noi, propunându-l pe domnul general, am constatat că… tăcerea a acoperit demersul.

Am plăcerea, respectând proporţiile, să închei cu optimism şi să spun că în anul 2011 domnul general a acceptat, şi-i mulţumim pentru gestul său onorant şi dezinteresat, să fie preşedintele de onoare al S.C.M.D., Filiala Reşiţa.

Să ne trăiţi domnule general, să mai scrieţi şi să fiţi lângă noi,… poate va veni vremea să mai fie nevoie de tunuri!

Cu stimă ,

Preşedintele S.C.M.D., Filiala Reşiţa

Col.(r) Marin Buţiu

SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE (SCMD): B I L A N T LA PROMULGAREA LEGII PENSIILOR MILITA...

vineri, 24 iulie 2015

B I L A N T LA PROMULGAREA LEGII PENSIILOR MILITARE DE STAT

-        
In atentia tuturor membrilor S.C.M.D. –

Doamnelor si
domnilor,

Ne-au mancat 6 ani din viata! Ne-au batjocorit, ne-au insultat, ne-au supus
oprobiului public, in cadrul unui razboi psihologic si de imagine fara
precedent, menit sa intoarca fostul popor roman, actualmente populatie,
impotriva ultimei linii de rezistenta a statului! Prin legi absurde, cu
caracter retroactiv si contrare oricarui principiu de drept, ne-au luat dreptul
la munca, la sanatate, la viata! Pe parcursul celor 6 ani de lupta a S.C.M.D.,
la fiecare victorie obtinuta de noi au inventat altceva si am luat-o de la capat.
Ca in cazul victoriei din Justitie din 07.01.2011, cand am castigat “erga
omnes”, desfiintand “RECALCULAREA”. Au inventat, pe loc, prin OUG 1,
“REVIZUIREA” prin care ne-au spart unitatea de lupta, dand lacomilor (pe liste
de nume) venituri neasteptate apoi, orgoliosilor, grade, ordine si medalii la
fel de nemeritate.

Cu greu, incepand cu
2012, am obtinut, rand pe rand, sistarea executiilor financiare, revenirea la
cuantumurile din 2010 si dreptul la munca iar astazi, prin noua lege, iesirea
din statutul de asistati social, redobandirea calitatii de rezervist cu toate
drepturile, realinierea rezervistilor la corpul activ etc. Dar nu ne putem
bucura pentru ca pierderile au fost prea mari! Jumatate din cei alaturi de care
am pornit la lupta, in anii 2009-2010, se odihnesc in cimitirele patriei. Au
murit cu miile, ca gl. Mihail POPESCU, citind a “n”-a decizie de recalculare/revizuire,
scriindu-i note de protest dictatorului, ca profesorul col. (r) Mihai IRIMIEA
de la Ploiesti, ori sinucigandu-se ca mr. (r) Felician BREBAN de la Satu Mare.
Noi, supravietuitorii, inclusiv lt.col. (r) Petre MORJAN, cel care si-a dat foc
in fata Palatului Cotroceni, acuzand dictatura, suntem “norocosii”. Si avem
datoria morala de a duce “dreptatea pana la capat”! Dumnezeu sa-i ierte pe
cazutii nostri dar sa dea dreapta pedeapsa celor vinovati fata de noi si fata
de Tara: basestii, bocii, predoii, seitanii, ialomitenii, bercii, videnii,
bercovicii, boagiii, blagii, anastasele, vossii etc., ce-i care nu numai ca nu
au fost si nu sunt pedepsiti inca, nu numai ca ranjesc din fotolii de
parlamentari si primari dar, cu un tupeu tipic basist, viseaza intoarcerea la
ciolan din spatele mastii liberale. Ei si uneltele lor, in roba, uniforma, sau
cu legitimatie de jurnalist!

Vom lupta pana la
victorie, pentru ca le suntem datori cazutilor nostri! Vom duce toate procesele
pana la capat, ca sa avem cat mai multe hotarari judecatoresti favorabile,
pentru ca nu se stie ce gunoaie politice vor acapara puterea, din ordin, maine
si ce legi tradatoare, cu caracter retroactiv vor da, din nou, poimaine!

Vom contribui la
elaborarea normelor de aplicare a legii si, doar pentru membrii de sindicat, la
corecta lor aplicare. Vom contribui la proiectele legilor
statutului cadrelor militare, veteranilor de razboi etc. Vom milita si dincolo
de granitele Romaniei pentru respingerea criminalei si imbecilei OUG 95/2014,
care proclama incheierea revolutiei la ora 12.10, in ziua de 22 decembrie 1989,
cu excluderea militarilor de la orice drept de recunostinta, ba mai mult, cu
incriminarea lor, pentru ca argumente sunt destule: singurii luptatori “cu rol
determinant” sunt militarii si unii agenti straini coordonatori, astazi
presedinti de state europene; avem nu numai 247 de morti si sute de raniti, dar
primele victime ale Timisoarei, din data de 17 decembrie 1989, au fost in
excusivitate militari, incepand cu primul impuscat al “revolutiei”, frt. Zduria
Adrian (Timisoara – 17 decembrie 1989, ora 11.28 a.m.) etc. Luptam déjà pentru
o noua si adevarata lege a sindicatelor, in deplin acord cu apartenenta noastra
la UE si NATO si cu statutul de mercenari, pardon, de “profesionisti” pe care
ni l-au dat. Vom urmari angajarea celor din bransa noastra, membri de sindicat,
pretutindeni in Europa si in lume, si abia apoi le vom acorda intreaga
asistenta privind incheierea si respectarea contractelor de munca si a
drepturilor conexe.

“Tovarasii de drum”,
adica cei care ni s-au alaturat exclusiv din interese meschine, personale, vor
trebui sa se conformeze, sau sa-si satisfaca ambitiile si lacomia in alta
parte. Unde se pot lauda, fericiti, cu tot ceea ce n-au facut si nici n-au reprezentat
vreodata!

Multumind tuturor celor
care au rezistat pana la capat, multumind tuturor celor care ni s-au alaturat,
din noua generatie, multumind generalilor si chestorilor activi care au luptat
alaturi de noi, multumind politicienilor si reprezentantilor actualului guvern
care ne-au inteles si ne-au sprijinit, in frunte cu cel care a detinut
episodic, dar la momentul oportun, functia de premier si cu actualul presedinte
al Romaniei care a inteles corect obligatiile ce decurg din statutul de membru NATO,
va transmit, asadar, stimati camarazi, din partea Biroului Operativ Central si
al Comitetului Director, sincere felicitari, multumiri si hotararea
nestramutata de a merge mai departe!

HONOR ET PATRIA! VAE VICTIS!

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r.) dr. Mircea
DOGARU

 

      30.07.2015

 

      Post scriptum la mesajul d-lui preşedinte al S.C.M.D.

      Victoria este a tuturor celor care au luptat şi au crezut în ea. Fiecare militar de bunăcredinţă a luptat după posibilităţile şi cu mijloacele pe care le-a avut la îndemână. Sigur că ne putem întreba dacă fără S.C.M.D. legea ar mai fi existat acum şi în această formă.

      Pe de altă parte nu pot să nu remarc că am câştigat un "război" care trebuia să nu existe. 

     Nişte cabotini s-au crezut mari actori pe scena ţării şi au crezut că vor fi veşnici. De fapt, au fost nişte jalnice marionete, o parte fiind deja la "Beciul domnesc", pe care şantajiştii mondiali le-au folosit pentru a lua pulsul unei reale forţe armate trasă pe dreapta (România=laborator de experimente) după ce trădătorii noştri naţionali (scuzaţi pleonasmul!), şantajaţi sub diverse forme, au desfiinţat forţele armate ale ţării.

      Să veghem ca jocul altora să nu devină un cerc vicios în care ne vom învârti până ieşim pe cale naturală din sistem, supercarburantul către lumea de apoi fiind super(98)tracasarea permanentă, pe principiul "picăturii chinezeşti", a paşnicilor pensionari de către o şleahtă de nemernici care se fac că se bat pe scenă şi se pupă în culise. S.C.M.D.-ul mai poate exista dar este imperios necesar şi urgent să fim mai oneşti în rezolvarea problemelor interne şi să avem în vedere şi alte repere / obiective de soluţionat pentru pensionarii militari.

      În rest, şi mâine este o zi.

    Vă doresc tuturor sănătate şi  viaţă lungă,... spre spaima cabotinilor oligofreni.

      Cu stimă , 

      Preşedintele Filialei Reşiţa a S.C.M.D.

      Col.(r) Marin BUŢIU

Gl. de brigadă (r) ing. Adrian MARINESCU - Reşiţa

Cuvânt la Adunarea Festivă prilejuită de Ziua Rezervistului Militar

          Onoraţi participanţi la această manifestare,

          Eu – cu hârtia în faţă, ca preşedintele Iohannis… Serios vorbind, aşa pot să fiu mai concis. Aşadar, permiteţi-mi să intru pieptiş în subiect.

          Una din diferenţele majore, dintre România – stat membru al NATO – şi principalul său partener strategic – SUA, o constituie modalitatea de raportare la înţelepciunea seniorilor.

Peste Ocean, seniorii – cei care au trăit momente relevante ale timpului trecut – sunt invitaţi în arealuri publice, unde li se oferă şansa de a explica mulţimii nevăzute (telespectatorilor), sau asistenţei din centre serioase de cercetare, rosturile unei lumi din ce în ce mai uimită de ce i se poate întâmpla.

La noi, seniorilor li se sugerează, mai direct, mai voalat, să aibă grijă de sănătatea lor… că nu-i niciun pericol, că ne apără trupeţii NATO, că vom da 2% din PIB, că Deveselu, că “Marşul cavaleriei SUA spre poligonul de la Cincu”, că întâi corupţia şi aşa mai încolo.

Pe noi, seniorii, ne judecă fătucile moderatoare de la televiziunile comerciale, autodeclarate “formatoare de opinie”, acuzându-ne de nemeritat huzur. Şi omul simplu crede. Încet-încet, am devenit o cauză a traiului lui mediocru…

De mai bine de un sfert de secol, Educaţia, Cultura şi Armata au fost subfinanţate crunt, indiferent cine s-a perindat pe la Cotroceni sau pe la Palatul Victoria. Adică exact domeniile care ar fi putut păstra, cultiva, creşte sentimentul unei identităţi naţionale puternice a românilor.

Eu am trăit odiseea acelui August 1968, când aşa-zisele Armate frăţeşti ale Tratatului de la Varşovia au cotropit curajoasa Cehoslovacie, în mai puţin de 24 de ore (doamna Liubiţa Raichici era pe atunci, probabil, în grupa mică de la grădiniţă!). Eram atunci chiar în Ministerul Apărării Naţionale. Armata avea 300.000 de oameni (nu doar 70.000 ca azi!), dar se estima că puteam fi victime, la fel ca cehii, tot în 24 de ore. Aveam atunci şi o armată de rezervişti, se constituiseră şi gărzile patriotice.

Azi, într-o eventuală confruntare, trupele NATO pot fi doar o prezenţă imagologică. Grosul trupelor, conform art. 5 din tratatul NATO (Forţele de Reacţie Rapidă) pot sosi în România abia peste 7 zile. Şi doar 5.000 de luptători!

Să nu uităm că state ca Ungaria, Grecia, Italia, Cehia, Slovacia, chiar Bulgaria – ar putea să facă opinie separată la art. 5, aşa încât…

Atunci? Atunci, să ne ocupăm de Armata noastră. Ea este primul garant al libertăţii, independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale. Şi nu începând cu 2017 – cum s-a stabilit recent. Chiar, am auzit că un anume domn politic concitadin ne asigura pe noi, reşiţenii, la o televiziune, că-i gata-gata să repornim fabrica de tunuri!… Aiurea! Cui folosesc astfel de gogoşi? Fabrica noastră nu va mai porni vreodată. A rămas doar faima. Şi atât!

Scuzaţi-mi divagaţia. Dar ştiu că aşa simţiţi toţi. Cu o lună în urmă, tot aici, ne-am adunat şi am sărbătorit veteranii. Câţi au mai rămas… Acum, pe nesimţite, devenim şi noi un fel de veterani: veteranii cei noi, din războiul în timp de pace, iată-l pe domnul gl. Cocoşilă, pe domnul col. ing. Tănasie, pe domnul gl. ing. Ioan Ion - războinicii încercaţi de la Uzina de tunuri de pe Valea Bârzăviţei, dar câţi încă!… Păcat că, întocmai ca veteranii cei vechi, am fost aproape ghidaţi să ne împărţim în Asociaţii Naţionale, în sindicate, o atomizare favorabilă oricui, în afară de noi. Am fost anatemizaţi de majoritatea opiniei publice.

În perioada interbelică, armata, apolitică prin definiţie, era supranumită “MAREA MUTĂ”. Astăzi nu mai este MARE. Ba, nu mai e nici MUTĂ. Doar tace!

Cred că a venit vremea să vorbim aceeaşi limbă: veteranii – câţi mai sunt, rezerviştii, militarii activi. Şi să vorbim! Apropo: ştiţi că, în perioada interbelică, Armata avea desemnat în Parlament un deputat al ei, militar, la fel ca minorităţile naţionale? Acum, când suntem nemulţumiţi de ceva,    n-avem de făcut altceva decât să zicem şi noi mărunt, din buze, ce-a zis popa când i-a zgâriat cineva maşina…

*        *        *

Stimaţi camarazi, toţi cei de faţă, căci şi civilii ne sunt camarazi, AM ONOAREA! Banal salut militar, îl ştiu toţi rebusiştii. Salut militar în 4 litere: ONOR. Dar eu, noi toţi, când spunem “am onoarea”, expresia capătă conţinut şi sens! Azi am onoarea de a fi aici şi de a mi se permite să vă salut şi să fiu ascultat. E reconfortant să realizez ce mult înseamnă pentru un militar (şi nu numai!) să-şi fi păstrat onoarea, să nu roşească atunci când clamează “am onoarea!”. Multe nu mai sunt, dar ne-au rămas onoarea şi demnitatea!

În rest, e treaba celor de sus, care ne diriguiesc şi, la necaz, ne mai ogoim oful cu o glumă:

- Şefu’, am avut un vis tare urât. Eram amândoi în iad. Dumneavoastră vă perpeleaţi într-un cazan cu smoală…

- Nasol!… Dar tu?

- Eu? Eu tot slugă… Puneam lemne pe foc!

Vă mulţumesc că m-aţi răbdat. Şi, cum am zis, Am onoarea!

Reşiţa, 26.05.2015

P.S. :

Este o onoare pentru noi, ucenicii d-lui profesor, de a primi şi posta pildele şi cuvintele sale pline har şi de înţelepciune pe acest blog.

D-le general, vă dorim să ne "loviţi" cu cât mai multe vorbe de duh spre hrana sufeletelor noastre! Vorba telegrafistului: S.O.S. (Salvaţi osânditele suflete!).

Cu deosebită consideraţie,

Col.(rtg) Marin BUŢIU