miercuri, 30 noiembrie 2016

Un "of", intr-o zi mare... Din nevoia de a-l marturisi cuiva.

Ziua sufletului românesc – marea unire
 
Aşa a început, întotdeauna, această mare sărbătoare: cu muzica fanfarelor şi cu defilarea Oştirii. Armata, prezentând onorul patriei, naţiunii. Firesc, pentru că însuşi actul istoric al Unirii celei mari, din zbuciumatul şi neuitatul an 1918, nu ar fi fost posibil, nu ar fi putut fi apărat şi consolidat, impus chiar marilor puteri, dacă în jurul oamenilor politici, în jurul tuturor forţelor populare nu ar fi fost acest adevărat zid de baionete, braţul înarmat al ţării – Armata.
Ea, Armata română, a fost şi trebuie să rămână elementul de bază al STABILITĂŢII STATALE. Armata este un mit. Şi cu miturile nu se glumeşte! Cine uită istoria (s-a spus asta de nenumărate ori) riscă s-o repete. Trezeşte-i, Doamne, cu dreapta Ta judecată, pe cei ce refuză să priceapă şi acum, ca şi în trecut, cât de generos ai fost dându-ne puterea de a face ca întregul să fie mai mare decât suma părţilor ce-l compun.  Şi care, orbiţi de patimă, îşi uită rosturile hărăzite lor de gloata cea mare, clamează lozincile mulţimii cu gândul la propriile buzunare, pun la cale de vreo autonomie, ba nesocotesc până şi Legea Legilor – Constituţia. Îndepărtează, Doamne, de noi, meschinele răutăţi, dă-ne nouă conştiinţa puterii de a regăsi în noi ceea ce ne-a unit în momente hotărâtoare.
Fă-ne, Doamne, să ne ruşinăm de meschinăriile pe care, azi, mulţi dintre noi, cu deosebire cei ce ne diriguiesc destinele, le fluturăm în ochii naţiei care ne judecă. Eu încă mai cred, ca şi înaintaşii mei din acel neuitat Decembrie 1918, că avem un vis comun – ROMÂNIA!
Eu, bătrânul – acum – general, mă ridic împotriva celor care „modelează” istoria după cum bat vânturile. Şi vă rog, camarazii mei, concetăţenii mei, cetăţeni ai României, luaţi aminte la ce spunea ostăşeşte, acum 75 de ani, la 1 ianuarie 1941, fără fason stilistic, acel care rămâne, cu bune şi cu rele, un mare bărbat, Generalul Ion Antonescu: Fii om, fii drept şi recunoaşte că deasupra tuturor ambiţiilor şi urilor este Patria, este veşnicia neamului şi că acolo trebuie să ne întâlnim întotdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.
Pentru Patrie, pentru acest ideal, merită să-ţi sacrifici şi viaţa! „Chiar cu preţul vieţii”, spunea cândva jurământul nostru militar. Ideal, cuvânt pe care-l alătur cu patriotismul fără rezerve. Lipsa de ideal este malefică! Şi ne este dat să vedem aceasta în atâtea condamnabile manifestări cotidiene…
De Ziua Marii Uniri, armata îşi delegă reprezentanţii ei merituoşi să mărşăluiască solemn, simbolic, pe sub Arcul de Triumf. În acest an, ei ne etalează uniformele lor cele noi, de instrucţie, în nuanţele terne ale pustietăţilor Orientului Apropiat, pe unde au ajuns, recunosc, nu ştiu din ce cauză… Şi nici nu pot să înţeleg, bunăoară, cine şi de ce, din şi aşa rahiticul buget al Ministerului Apărării, din acest an, a restituit – la ultima rectificare bugetară – aproape un miliard de lei, necheltuiţi. Nu din economie, ci din condamnabilă lentoare. În timp ce batalioanele noastre aşteaptă cu deşartă nădejde promisa şi necesara tehnică de luptă modernă… Banii armatei îi cheltuieşte acum Serviciul de Pază şi Protocol, cel de Transmisiuni Speciale, Secretariatul General al Guvernului… E drept?
Dar, serbăm Marea Unire şi cuvine-se să lăsăm pe altă dată marile mele, marile noastre nemulţumiri. Toţi suntem ţintele Timpului, iar noi, cei mai vârstnici rezervişti (mi-e urât să mă ştiu un expirat „ofiţer rtg.”!), am devenit o ţintă predilectă. Ne vedem Ţara şi Armata ei la vreme de cumpănă. Şi nutrim nădejdea să revedem măcar un nou început, după negura grea a ultimelor decenii.
Aici, la Reşiţa, această legendară vatră a industriei noastre naţionale, care, din nefericire, abia îşi mai păstrează scânteie de jar sub strat de cenuşă, fumul a dispărut. Dar a rămas căldura. De aici, cu ea în suflete, ţie, Patria mea, LA MULŢI ANI!
 
Doamne ajută!
 
              General de Brigadă (r)                   
ing. Adrian MARINESCU    
 
            01.12.2016

luni, 21 noiembrie 2016



21.11.2016
C O M U N I C A T

Având în vedere mesajul transmis în data de 14.10.2016 de conducerea S.C.M.D. privind convocarea adunărilor generale ale filialelor S.C.M.D. în perioada 01-25.11.2016, la şedinţa Biroului Operativ al Filialei Reşiţa din data de 27.10.2016 s-a hotărât  ca Adunarea Generală a S.C.M.D., Filiala Reşiţa să aibă loc în data de 24.11.2016, ora 16,00, la sediul filialei din mun.Reşiţa, Bd.A.I.Cuza, nr.39, parter (accesul direct din bulevard pe poarta de intrare la Poliţia Locală Reşiţa), mesajul fiind transmis către membrii de sindicat şi către conducerea S.C.M.D. în data de 01.11.2016.
Întrucât numărul membrilor de sindicat care au confirmat participarea depăşeşte locurile disponibile de la sediu, Adunarea Generală va avea loc la aceeaşi dată şi oră stabilite anterior în amfiteatrul Liceului Tehnic Reşiţa, aflat în spatele sediului Filialei Reşiţa a S.C.M.D.
Invităm conducerea S.C.M.D. să participe la Adunarea generală anuală, însă luând în considerare faptul că în această săptămână sunt planificate cele mai multe adunări anuale ale filialelor din ţară, dacă nu va fi posibil să fim onoraţi de conducerea S.C.M.D. cu prezenţa, vom face propunerea de a ne întâlni la o dată viitoare la care să participe câţi mai mulţi sindicalişti din zona de vest a ţării, aşa cum rezultă din mesajul primit astăzi de la Secretariatul General al S.C.M.D..
Ordinea de zi este stabilită potrivit comunicatului S.C.M.D. din data de 14.10.2016, cu excepţia pct.1, deoarece la nivelul Filialei Reşiţa a S.C.M.D., B.O. este complet şi nu se impun alegeri, după cum urmează:
1.-clarificări privind Legea pensiilor militare de stat şi O.U.G. nr.57/2015 - neconstituţionalitatea O.U.G. nr.57/2015 şi tergiversarea discutării ei în Camera Deputaţilor;
2.-instruire privind algoritmul demersurilor către autorităţi şi instanţele de judecată pentru acordarea drepturilor legitime rezerviştilor şi urmaşilor lor;
3.-primirea de noi membri şi plata la zi a cotizaţiei de membru al SCMD;
4.-perspectiva acţiunilor SCMD pentru aplicarea Legii sindicatelor, aflată în proiect la Camera Deputaţilor;
5.-prezentarea Bilanţului anual al Filialei Reşiţa;
6.-consemnarea şi dezbaterea propunerilor făcute de membrii de sindicat.

După adunare vom trimite procesul-verbal al adunării şi tabelul nominal cu membrii SCMD participanţi, prin e-mail, la Secretariatul General al SCMD.

BIROUL OPERATIV al  FILIALEI REŞIŢA a SCMD ,

luni, 14 noiembrie 2016




CABOTINII

Pentru bătrâni timpul trece mai repede. Un hâtru ar spune că timpul stă pe loc şi doar noi trecem prin el. înclin să-l cred pentru că hâtrul, în afară de a fi glumeţ şi pus pe pozne, este şi deştept.
Mai ieri a fost primăvara şi acum îl aşteptăm pe Moş Nicolae,… apoi pe Moş Crăciun  şi iar s-a mai dus un an.
Între cei doi „Moşi” va trece în nefiinţă „Moş Parlament” pentru a se naşte altul. Cui foloseşte!? Promisiunile, cu prisosinţă poporului, foloasele, mai cu seamă aleşilor, pentru că într-o lume în care parlamentarii de calitate se vor afla în inferioritate numerică, tonul îl dau cabotinii.
Din nefericire pentru noi, alegătorii, constatăm că unii oameni politici care au fost, sunt sau se vor conducători „dau cu bâta`n baltă” şi, chiar dacă sunt inteligenţi şi cu o cultură peste medie, au momente în care devin actori mediocrii şi ne lasă un gust amar prin teatrul prost pe care-l joacă. De ce se comportă aşa? Pentru că le lipsesc cumpătarea, moderaţia şi măsura în toate, calităţi pe care le dobândeşti în timp şi nu prin studiu. „Sfatul Bătrânilor” a fost Parlamentul triburilor faţă de care tinerii purtau un deosebit respect nu numai pentru că erau bătrâni.
Evident că, fără a da nume, este de prost gust să faci politică prin uşă cu minorii, cum la fel de nefericite sunt afirmaţiile demagogice că am putea să ne batem cu pumnii în piept şi dacă am avea o armată puternică ca a statului San Marino. Adică să luăm de la armata ţării pentru a da la alţii, cum glăsuia o blondă care pe vremuri striga pe o scenă să-l votăm pe contracandidatul păcăliciului pe care-l susţinea ea (gura păcătosului adevăr grăieşte, dacă nu bate câmpii prin lumi paralele), făcând nişte calcule inocente din care rezultă că din cauza unor pensionari nu avem autostrăzi şi că le-am putea avea dacă pensionarii în cauză ar avea pensie „zero”.
Acum, chiar acum, când suntem înconjuraţi de orientări şi guverne care bat spre infraroşu cu aduceri în prima linie a panslavismului, în care şi Marea Neagră devine roşie, se găsesc demagogii autohtoni, la limita dintre trădare şi inconştienţă, să scoată „perle” de doi lei care pun paie pe foc.
Dacă vrem să fim respectaţi ca naţiune şi să mai avem ţara măcar între graniţele actuale, nu trebuie să fim foarte numeroşi dar este vital să fim foarte bine informaţi şi înarmaţi. Celor care încă mai bânguie le dau exemplul Israelului, o ţară mică (teritorial) cu o armată mare, înconjurată, ca şi noi, numai de „prieteni”, militari şi paramilitari.
În condiţiile în care nu am învăţat de la istorie că mai marii lumii, când interesele le-o cer, fac de multe ori jocurile pe sub masă, suntem pierduţi. Am ajuns să ne convingem acum, în ceasul al 13-lea, că un singur om politic, într-o anumită conjunctură, poate schimba alianţele globale… „pocnind din degete”.
Conjunctura internaţională este al dracului de greţoasă (puterile interesate de destrămarea U.E. folosesc o grămadă de minorităţi din diferite ţări pentru a-şi atinge scopul, cerând „drepturi” pentru acestea, inclusiv prin susţinerea de referendumuri, şi susţinându-le la acte de terorism şi dezordine) şi îmi vine să renunţ la o parte din pensie pentru înarmare şi pentru ordine internă (măcar de ar fi de folos) dar nu pentru autostrăzi pentru a face hatârul politicienilor cabotini care joacă prost pe timp de pace iar în caz de război spoliatorii ţării vor spăla putina, fugind de pe scenă pentru a lua primul avion spre paradisurile fiscale unde şi-au depozitat furăciunile, o parte din acestea fiind şi banii destinaţi autostrăzilor.
Într-o lume normală „paradisurile fiscale” ar trebui să nu existe dar atâta timp cât egoismul, infatuarea, goana după putere şi după bogăţie fără limite, ca şi sfidarea aproapelui conduc planeta Pământ, aceşti oameni bolnavi vor fi deasupra popoarelor.
Pentru ei nu există viaţa de apoi.
Cât dau politicienii pe armată, pe militari (excepţie fac, aşa cum am mai spus, parlamentarii patrioţi care se află, din păcate, în minoritate), se observă din „implicarea” pe care au avut-o aceştia din luna aprilie 2016 până în prezent, creându-ne iluzia că luptă pentru rezervişti dar, în realitate, frecând menta prin comisii cu Plx-ul nr.82/2016 pentru aprobarea O.U.G. nr.57/2015 care a modificat nelegal Legea nr.223/2015 privind pensiile militare de stat, lege care, dacă era specială, cum spun cei care chiar beneficiază de astfel de pensii, nu era modificată printr-un act normativ de nivel inferior înainte chiar de a intra în vigoare.
Şi uite aşa, au început să vină, odată cu apropierea Ignatului (Ignatul este în fiecare an în data de 20 decembrie dar în anul 2016 pică într-o zi de marţi; să nu fie trei ceasuri rele), pensii recalculate pe o lege măcelărită precum porcul la Ignat, folosindu-se pentru baza de calcul coeficienţii de funcţie şi de grad din Legea nr.330/2009 care a fost abrogată la data de 01.01.2011 de art.39, lit.w din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care în fiecare an, până în prezent, prin ordonanţe de urgenţă consecutive a suspendat aplicarea coeficienţilor de grad şi de funcţie de interes pentru salarizarea personalului militar şi, pe cale de consecinţă, în procesul de recalculare a pensiilor rezerviştilor.
Astfel că, în procesul de calcul al pensiilor militarilor şi de recalculare a acestora, cuantumul pensiilor nu este ciopârţit numai de art.40 din O.U.G. nr.57/2015, ci şi de coeficienţii uitaţi prin legi abrogate (ex.: conform anexei VII, cap. I şi II din Legea nr.284/2010, coeficienţii de ierarhizare pentru funcţia de colonel sunt stabiliţi între 5,63 şi 7,58, corespunzând claselor de salarizare de la 71 la 83, ori în prezent pentru colonel este stabilit coeficientul de funcţie de 5,50, corespunzător celui stabilit prin abrogata Lege nr.330/2009; – între 5,30 şi 7.00).
În aceste condiţii, chiar dacă unii lucrători cu ştaif de la casele de pensii, pentru a se „afirma”, au făcut propuneri nefavorabile pensionarilor, moral sunt vinovaţi şi le putem arăta obrazul pentru excesul negativ de zel, însă în final pâinea şi cuţitul s-au aflat, se află şi se vor afla la guvernanţi iar aceştia nu se pot prevala de faptul că au semnat actele normative, întocmite de conţopişti cu doctorate, plagiate şi neplagiate, „ca primarii”.
Se apropie Ignatul …

Vă doresc şi îmi doresc sănătate!
Cu deosebit respect ,
Col.(r) Marin BUŢIU